Răspuns:
Era o zi aglomerata de vineri. Eu cu pa părinții mei ne grăbeam să ne facem bagajele. Venii ziua cea asteptatata de noi toti. Mergeam cu cortul in padure.
Ne-am urcat in masina, in timl ce ne luam la revedere de la cainele nostru Max care avea sa ramana acasa cu un verisor de-al tatei. Drumul era lung, dar mi s-a parut ca a trecut imediat. Cand am ajuns in padure, ne-am montat cortul si am mancat cate ceva din plasele mamei pline cu bunatati si fructe, deoarece mama spunea ca fructele au vitamine si ca trebuie sa mancam cat mai multe.
Spre dupa-amiaza, am facut o mica "inspectie" in padurea in care trebuia sa innoptam.
Era o padure tacuta, ecourile noastre fiind singurele care se auzeau. Stateam doar o zi, asa ca nu am vrut sa pierd nicio clipa. Incercam sa ma distrez din orice. Noapte venii, iar am facut focul pentru a avea lumina si pentru a vedea, deoarece padurea era inecata in bezna.
Razele soarelui cald ne mangaiau cand ne-am trezit. Nu pot sa spun ca am dormit foarte bine, dar senzatia ca am dormit langa natura m-a ajutat sa ma simt bine.
Ne-am intors acasa. Max ne intampina entuziasmat. A fost o zi si o noapte pe care am petrecut-o din plin in natura.
Am inceput sa iubesc din ce in ce mai mult natura.
Sper ca voi mai merge si altadata!
