Rezumatul textului : „Vicu se trezise de dimineață, Zăpada se grămădi- ceas?» E o idee. Incompletă însă. O să-i dea două... se în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora şi De ce nu? parcă nimic altceva decât albeaţa, abundenţa şi cal- mul ei îl invita la mari excursii sufleteşti şi cartea de pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfățându-şi Textul . Epitetul - Versifica Textul buletin Pune mâna pe telefon. Sandule, e ajun de An Nou! M-am gândit la asta de când m-am trezit. Nici prin minte nu-ți trece... Ei, dedicaţia la vedere: ««Bunului meu prieten şi coleg hai că-ţi spun... o să-ți dăruiesc două ceasuri. Chiar Inter . Brad cor - St А astăzi vin eu la tine... – Două ceasuri?! Nu, imposibil, nu primesc! se aude în receptor vocea tăiată de emoţie a prietenului. Dar Vicu Cutie e generos. De ce nu? las' să fie două. E mai bine aşa! Şi ştii care? De la 10 la 12. Sunt exact două ceasuri! Pa! Închide telefonul. Afară ninge. În casă miroase a cozonac, e cald şi bine. «Ce zi minunată! meditează - Vicu Cutie, din partea mea, Sandu». [...] Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar nu o carte. Ceva mai deosebit, mai acătării. Poate două cărți. E doar ajun de An Nou. [...] Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimţite pânzele imaginaţiei băiatului. [...] Ninge. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la fie- care rotaţie, ca de pe un disc al norocului la Moşi, cad în cascadă cadouri pentru Sandu: o curea de panta-Vicu. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bunului loni şi o curea de ceas, de pildă. Pantaloni are sigur. Dar ceas pentru eventuala curea? «Să-i dăruiesc un L meu prieten. Chiar trei ceasuri. O să stau până la unu şi - poate, de ce nu? - o să iau masa la el.>> După Mircea Sântimbreanu, Mărinimie -- code nuncte​