👤

O povestire la aceasta legenda istorică

FATA DE LA COZIA
Trâmbiţa răsună sus pe coasta verde;
Armia lui Tepeş printre brazi se pierde.
„Iată! strig vitejii, mândrul căpitan
Ce-a ucis cu mâna-i paşa musulman!“
Domnul îl sărută şi cu bucurie:
„Spune-mi, vrei tu aur, ranguri sau soţie?
Dacă vrei avere, da-ţi-voi cât vei vrea;
Dacă vrei soţie, da-ţi-voi fata mea!“
„Doamne! nu voi aur, nici onori deşarte:
N-am venit în lupte sa-mi trag aşa parte;
Plângerile ţării braţul mi-a-narmat;
Pentru-a ei scăpare astăzi m-am luptat.
Iar de este vorba să-mi dai soţioară,
Află că eu însumi sunt o fetişoară!“
La aceste vorbe junele frumos
Coiful îşi aruncă, păru-i cade-undos.
Toată adunarea vede cu răpire
O fetiţă dulce ca o fericire.
Domnul se răpeste de mândreţea ei.
„Care din boierii-mi vrei bărbat să iei?“
„ Doamne, zise fata, vrei să fiu soţie
Unui din ostaşii care-mi place mie?
Toţi sunt bravi la luptă, nu ma îndoiesc;
Însă pe-al meu mire voi să îl iubesc.“
Domnul fiu s-aruncă l-ale ei picioare
Şi cu o vorbire dulce rugătoare:
„Fii a mea domniţă şi îţi jur pe cer
Pentru tine-n lume să trăiesc, să pier!“
La aceste vorbe tânăra fecioară
Rumenind la faţă ca o rozişoară:
„Dacă vei iubirea-mi să o dobândeşti,
Pentru ţară, doamne, să mori, să trăieşti!“


Răspuns :

nu stiu, cauta si tu pe net :)

Răspuns:

O emoţionantă legendă a neamului românesc se află închisă într-un cufăr uitat într-un colţ de bibliotecă... Călătorind pe un drum virtual ea îşi cere dreptul la viață de la cititorii iviți în fața neștiutelor ecrane luminoase alături de care ne petrecem singurătatea și ne amăgim că scăpăm de angoasele vieții cotidiene. Legenda Fetei de la Cozia răsare pe malul Oltului și se risipește printre pâlcurile de brazi care ocrotesc creștetul bătrân și colțuros al Coziei. Locuri de o frumusețe divină, împrejurimile Călimăneştiului deapănă povești. A sosit momentul să le culegem şi să le dăm mai departe...." Puțini dintre noi am auzit de Alexandrina de la Cozia, o Ioana d'Arc de-a noastră, numită de Dimitrie Bolintineanu „Fata de la Cozia".

Mă întreb de dacă nu în istoria națională, măcar la Vâlcea, în istoria locală, nu vorbim despre această minunată eroină, născută în Jiblea și care a fost de departe cel mai bun militar și căpitan de oști în timpul lui Vlad Ţepeș.

Alexandrina de la Cozia, rămasă orfană la 16 ani, scapă nevătămată după ce oamenii lui Basarab Laiotă, sprijiniţi de turci, distrug Călimăneștiul. Fata se adăposteşte la Cozia, dar ia o decizie crucială, care o va impune în istorie ca figură emblematică.După ce pe tron ajunge Vlad Țepeș, Alexandrina se îmbracă în bărbat și intră în armata domnitorului. Participă la mai multe lupte și intră în atenția lui Vlad atunci când reușește să-i salveze acestuia viața chiar pe câmpul de luptă.Se spune că Ţepeș o cheamă imediat la curte şi, considerând-o bărbat, o întreabă ce moșie dorește pentru faptele ei de vitejie. Alexandrina își dă jos coiful, îşi lasă părul să curgă și spune cine e. Șocul celor de la curte este de neimaginat, dar Vlad o numește căpitan de oaste și pe loc decide căsătoria ei cu fiul său, dorind să o lase, clar, în fruntea țării.Fata de la Cozia este cea care participă la lupte cruciale, turcii şi rivalii basarabeni îi știau de frică şi unelteau să o ucidă. Din păcate, după asasinarea lui Țepeş, Alexandrina este și ea luată prizonier, este dezonorată și ucisă cu sălbăticie. <O istorie fascinantă despre Ioana d'Arc a Valahiei, pe care, însă, am uitat-o. Grație lui Dimitrie Bolintineanu şi a câtorva scrieri ale vremii, îi redăm aici onoarea și demnitatea unei adevărate eroine a ortodoxismului și a neamului românesc."