Explicație:
Relațiile internaționale dintre Marile Puteri (1814–1919) acoperă perioada de la încheierea Războaielor Napoleoniene și semnarea înțelegerilor de la Congresul de la Viena până la sfârșitul Primului Război Mondial și semnarea Tratatelor de pace de la Paris din 1919.
Diplomația mondială recunoștea în 1814 cinci mari puteri: Franța, Regatul Unit, Imperiul Rus, Imperiul Austriac (din 1867 Austro-Ungaria) și Prusia (din 1871 Imperiul German). Italia a fost adăugată acestui grup după Risorgimento. La începutul secolului al XX-lea, în Europa existau două blocuri politice: Tripla Înțelegere (Franța, Regatul Unit și Rusia) și Tripla Alianță (Germania, Austria și Italia). Olanda, Belgia, Danemarca, Grecia, Portugalia, Spania, Suedia-Norvegia și Elveția erau puteri mai mici.
România, Serbia și Munte-negru acționau ca state independente, deși din punct de vedere legal erau încă sub suzeranitatea Imperiului Otoman aflat în declin, (care avea încă statutul de mare putere). După 1905, marilor puteri li s-au alăturat două state din afara Europei, Japonia și Statele Unite ale Americii. Marele Război a testat la maxim capacitățile lor militare, diplimatice, sociale și ecomice..
