Într-
o sâmbătă pe la prânz, un pic după ora la care copiii cei

mai mici se întorceau de la şcoală, iar o parte dintre cei mai mari intrau la ore, dacă ai fi stat pe băncuţa din faţa blocului
-
turn aflat chiar pe graniţa
dintre un cartier înverzit de la marg
inea Piteştiului şi drumul spre gară,
l-
ai fi vazut pe Mădălin ieşind din bloc şi fugind spre Complex cât îl ţineau picioarele. Deloc întâmplător, chiar erau câteva femei pe băncuţă. Doamna Udrea, doamna Pană, doamna Petrescu, prietenele mamei lui Mădălin.

Băiatul

a salutat din fugă:

-

Săr
-na!...

Şi a dispărut ca o maşină de curse, gonind pe aleea mărginită de gard viu.

Alerga cu pumnii ridicaţi la piept şi apăsând zdravăn în tălpi, deja gâ
,k.fâia când trecea pe
lângă Poştă şi pe lângă ţăranii care vindeau pepeni direct din căruţă.

-

Hei, mai încet! A strigat du
pă el o bătrânică pe care era câ
t pe ce s-o doboare.
Mădălin nu s
-a oprit, a alergat mai departe. A parcurs latura din
spre stradă a
complex
ului, a trecut de colţul cu Arti
zanatul, unde nu intra nimeni
niciodată, şi abia ajuns în faţa Frizeriei a
încetinit un pic. A tras aer în piept, s-
a împins în uşa grea de fier şi
-
a intrat, cu răsuflarea tăiată.

Frizerul tocmai tundea un bărbat gras şi rumen.

-

Uşor, uşor, puştiulache, că doar nu arde! Ce, te
-a trimis
tovarăşa învăţătoare la tuns?

Stai şi
-
aşteaptă...
Dar copilul nu l-
a lăsat să termine şi a turuit cât a putut de repede:

-

Săr
-
na, nenea, vă rog frumos,

aveţi să
-
mi daţi şi mie o fisă de telefon, că i
-
e rău lui

mama şi trebuie să chem Salvarea?

Frizerul a încremenit, cu foarfeca şi pieptănul în aer, privind puştiul care
-
i dăduse buzna în local. Bărbatul
gras

de pe scaun a întors capul şi el, să vadă.

În uşa Frizeriei stătea un băiat de vreo nouă ani, cu tricou galben şi pantaloni scurţi albaştri.

Era curăţel, sevedea că e bine îngrijit, deşi era slab, cu picioruşe şi genunchi ca de ied. La gât i se zbătea cheia
d
e la casă,atârnată cu un şnur.
La marginea ora
şului, se înălţaseră de curând câ
teva blocuri destinate constructorilor, as
tfel că în ult ima
vreme se mutaseră acolo familii de maiştri şi ingineri, cu tot cu bunicii aduşi de la ţară şi mai ales cu copiii lor,mulţi, care umpleau clasele celor două şcoli
din cartier
şi locurile de joacă. Poate că puştiul
era nou venit, căci
nici frizerul şi nici clientul său nul
mai văzusera pe aici

VREAU rezumat!!! dau coroana