. Dragonul l-a tras pe băieţel afară în noapte și l-a așezat pe spatele lui uriaș, care acoperea stelele ca un munte. Două aripi s-au deschis la stânga şi la dreapta lui Hannes, ca pânzele negre ale unei corăbii. - Stai bine? a întrebat dragonul, întorcând capul ast- fel încât să-l poată vedea pe băiețel. - Da, șopti Hannes, căruia-i bătea inima-n piept ca o tobă. Foșnind din aripi, dragonul s-a înălțat în văzduh. Urcară tot mai sus, până ce stelele ajunseră să se vadă mai aproape decât luminile de sub ei. Părul băie- țelului flutura în vântul înghețat, dar lui nu-i era frig, se strângea lângă trupul solzos, încălzindu-se. Și astfel zburară și tot zburară, în timp ce luna tra- versa încet cerul. DE SCOS VERBELE! ​