Aici ne sunt înfățișate două case, ce au trimitere directă la două
personaje distincte.
Casa învățătorului, plasată cea dintâi, într-o ordine convenită de
colectivitatea satului, are ceva specific omului trimis acolo să
constuiască o cale rațională a gândurilor și faptelor oamenilor,
mai mari sau mai mici. Acest aspect se regăsește cu insistență
în cuprinsul romanului, aducând o notă aparte relațiilor nu
totdeauna pașnice ale unora dintre personaje.
Este de remarcat faptul că cele două ferestre ale casei învățătorului
par a se uita mereu undeva, dar nu undeva fără țintă, ci tocmai
în inima satului. Mai târziu, în desfășurarea acțiunii narative, se poate
vizualiza încercarea, nu totdeauna reușită, a intervenției profesionale
a învățătorului în mica insulă a lumii oamenilor, unde se considera,
pe drept cuvânt, puternic ancorat.
Iar cele două ferestre, nu întâmplător două, sunt similare celor doi ochi
ai învățătorului, fiind personalizate prin atributele "cercetătoare și dojenitoare".
Într-un profund contrast, cealaltă casă, de peste Pârâul Doamnei,
se remarcă prin apartenența clară, fără dubiu, la un personaj central, Alexandru Pop - Glanetașu, Acoperișul, asemănător unui cap de
balaur, dă imaginea de ansamblu a capului acestui personaj,
frământat de puternice și de nestăpânit impulsuri instinctuale.
Zăvorul, care închide ușa, face o trimitere către intențiile ascunse
ale personajului. Și, fără îndoială, "pereții văruiți de curând", sunt
mărturie a mândriei, numită în lumea satului fală, cu accent pronunțat
către o bărbăție cufundată-n frustratre, așa cum "spărturile gardului"
estompau deschidera către prospețimea varului de pe pereți.
