-Nu știam că sunt așa frumoasă.
-De unde știi asta,nu te-ai mai văzut până acum .
-Daca mă uit în jos la tine, mă văd în apă ta cristalina.
-Nu știam că eu sunt o oglindă pentru tine. Dar eu,eu sunt frumoasa? întrebase lacul
-Si tu ești la fel de frumoasă,in apă ta se afla o grămadă de pietre colorate și peștișori.
-Multumesc,nimeni nu mi-a mai spus asta mă acum și tu ești frumoasă,tu noaptea luminezi cărările.
-Apreciez complimentul tau.
-Iar lumina ta puternica îmi tulbura apa cea limpede.
