Răspuns:
Singură pe derdeluș ......
Când eram mică, abea așteptam zăpada. Omătul care se așternea ca o plapumă sufocantă pe acoperis, fulgii de zapada care formau un tablou de cristale la marginea ferestrei mele, pe toate la iubeam.
Cu timpul mi-am pierdut cea mai bună prietenă a mea, Anne. A murit de o boală rară, doctorii neputând să facă nimic.
Silită de părinții mei, ca in fiecare ani, ne duceam la derdeluș.
Ce mă mai distram cu Anne! Singură, mă simteam ca un fulg de cristal inchis, ce nu putea sa se bucure de dansul fraților săi.
Am stat singura, intinsa pe zapada neatinsă. Gândul meu era dus departe, departe de zăpadă, de derdeluș,... gândul meu era la Anne....
