Un lung fior pătrunde mulțimea-n admirare. Toți zic: E Ştefan! Ştefan! Dar! Ştefan e cel Mare! Iată-l cărunt, dar încă bărbat între bărbați, Ca muntele Ceahlăul prin munții din Carpați! El întruneşte-n sine o triplă maiestate: Acea care o dau anii la conştiinți curate, Acea care răsfrânge a tronului splendoare Ş-acea întipărită de faima-nvingătoare. *** Dar, ani şi fapte, Ştefan nu simte-a lor povară, Căci dragostea moşiei, ca sfânta primăvară, În sânu-i înfloreşte şi îl întinereşte Pentru salvarea țării, când țara pătimeşte.
Comentează, în trei enunțuri, semnificația comparației identificate in ultimele patru versuri ale fragmentului, raportând-o la un motiv literar.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!
