De Sfânta Înălţare, hram al ctitorici Neamțu, se strânsese în preajma zidurilor şi în ogrăzile călugărilor mare număr de norod.. [...] Muierile, care niciodată n-au destulă minte, prinseră a se tângui cu mânile la tâmple şi a-şi căuta pruncii. Dacă bate clopotul şi vine măria sa, cine știe ce are să se întâmple! Au să se işte puhoaie, are să reverse apa Moldovei, are să pornească iar vreun război! A rămas acasă, în sat, mâţa închisă în chiler, găinile umblă slobode şi n-are cine le da de mâncare. Cuminte şi bine ar fi să înhame gospodarii caii şi pe loc să pornească fiecare la locul său; dar mai întâi trebuie să se ştie de ce-i vorba și numaidecât fiecare dintre cei care nu l-au văzut trebuie să vadă pe măria sa. Cu toate că numai un om viteaz poate cuteza să ridice ochii spre măria sa, iar cei nevrednici cată să-şi plece pletele în ţarină, muierile tot or îndrăzni să fure cu coada ochiului, doar l-or zări. Să fie oare cumplit la vedere precum se spune? Are anume paloș cu care ceartă pe unii boieri, scurtându-i, după câte se povestesc? Dacă și riga ungurilor, măria sa Matiaș-Crai, a dat înapoi de la Baia, când s-a arătat asupră-i, călare pe cal alb, măria sa Ştefan-Vodă ce poate face un creştin de rând? Acel crai a şi căzut la pat din acel cutremur, zăcând trei luni. I s-au şi risipit oştile, a prăpădit puştile cele mari. A ieşit la toţi craii spaimă despre acest Ștefan Vodă, cum că a bătut şi cetatea Hotinului şi a Chiliei; şi este o poveste cum că părintele său Bogdan-Vodă l-a blagoslovit în taină la o biserică din muntele Atosului, ca să se ridice în zilele lui cu puteri mari de oşti şi să bată război cu spurcații ismailiteni. [...] Se vorbeşte prin sate despre măria sa că-i om nu prea mare de stat, însă groaznic când îşi încruntă sprânceana. Iar când vine la o sfântă mănăstire, n-are de ce se uita groaznic. Când vine la o sfântă mănăstire (dacă vine într-adevăr şi nu scornesc aceşti monahi vorbe deșarte); când vine la o sfântă mănăstire, măria sa trebuie să se uite blajin în jurul său. Vede ici un prunc; vede ici o fată; vede dincolo o nevastă. Al cui e pruncul acesta? A cui e nevasta asta? (Mihail Sadoveanu, Frații Jderi)

Determina tipul de narator si perspectiva narativa in fragmentul propus, sustinindu-ti opinia in doua enunturi​