Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă studiul limbilor străine contribuie sau nu la dezvoltarea personală, raportându te atât la informațiile din fragmentul extras, cât şi la experiența personală sau culturală.
.
.
.
"Născut în epoca fanariotă (in 1817, la laşi), Mihail Kogălniceanu a filtrat prin propria-i viziune evenimentele majore ale veacului al XIX-lea; in primii săi ani de viață, contemporan cu reziduurile* fanariote, a trăit pasional tranziția spre modernitate studiind în străinătate […]; participant proeminent la Revoluția de la 1848, s-a angrenat trup şi suflet in luptele pentru Unire; artizan al Unirii şi al României moderne, parcurge - ca personaj de prim-plan - domnia lui Carol […] Tânărul fiu al bogatului vornic llie Kogălniceanu se dovedise de o precocitate uluitoare chiar şi pentru epoca romantică. La 17 ani, ştiind deja franceza, greaca, latina şi puțină germană, se avântă in Europa, începe să citească in ritm infernal, dar să şi scrie, deoarece enorma corespondentă trimisă din Franța şi Germania (intre 1834 şi 1837) ne dezvăluie un epistolier pentru care limba română, atunci abia în formare, nu mai avea secrete în niciunul dintre registrele ei. La 21 de ani, ni se prezintă deja de o maturitate neliniştitoare, aproape maladivă. Indrăznise să compună o Istorie a țării sale în limba franceză, de fapt prima sinteză modernă a istoriografiei noastre, lucrare ce presupunea lectura a sute de tomuri" şi a zeci de mii de pagini. Intre 1838 şi 1845, adică între 21 şi 28 de ani, dă aproape tot ce poate în materie de literatură. La 23 de ani este deja şef de şcoală şi autoritate intelectuală. Se vede treaba că, înainte de a împlini 30 de ani, se plictisise deja de literatură, deoarece începe o spectaculoasă carieră de om politic ce il va transforma în corifeu" al Unirii, în ministru şi prim-ministru. […] La numai 20 de ani, parcă printr-un soi de revelație supranaturală, Kogălniceanu s-a aflat în deplina posesie programului său de viață şi a crezului său social-politic.