👤

CAPRIOARA

Pe muschiul gros, cald ca o blană a pământului,

caprioara sta jos, langa ledules Acesta si a intins capul

cu botul mic, catifelat si umed, pe spatele mamei lui, si,

cu ochii Inchisi, se lasă dezmierdat. Caprioara il linge, si

limba ei subțire culca usor blana moale, mätäsoasă a

iedulus Mama il priveste, sin sufletul ei de fugarnică

incolteste un simtamant stäruitor de milă pentru fiinta

fragedă căreia ia dat viata, pe care a hránit-o cu

laptele ei, dar de care trebuia să se despartă chiar azi,

cici vremea ințărcatului venise de mult inca. Si cum se

uità asa, cu ochi indurerați, din pieptul caprioarei

scapa ca un muget inăbuşit de durere, ledul deschide

ochi Caprioara se imbărbătează, sare in picioare si porneste spre tancurile de stâncă din zare,

printre care vrea să-l lase rätäcit. Acolo, sus, e păzit şi de dusmania lupului, şi de iscusinta

vânătorului, căci pe muchiile präpästiilor acelora numai ele, caprele, puteau a se incumeta.

Acolo I ar fi stiut ca lângă dansa Dar până la ele erau de străbătut locuri pline de primejdii,

de took Garten

Caprioara isi azvârle picioarele in fugà fulgerätoare, in salturi indraznete, så Incerce puterile iedului Și leduli se tine voiniceste de urma; doar la săriturile ametitoare se opreşte câte o clipă. ca şi cum ar mirosi genunea, apoi se avântă ca o săgeată şi, behind vesel, zburda de bucurie pe picioarele subțiri ca niste lujere Dar trebuiesc să scoboare, så sträbată o pădure, ca să urce din nou spre tancuri Caprioara conteneste fuga; paseste incet, prevăzătoare Trece din poianá in polană, intra apos

sub bolți de frunze, pe urmă prin hrube adânci de verdeata, până ce pătrunde in inima

intunecată, ca un iad, a păduri

Și-au mers mult asa, până ce au dat in sfârşit de luminis. ledul, bucuros, o ta înainte, sarind. Dar în aceeasi clipă caprioara se opreste, ca de-o presimtire, adulmecând. in fata ei, de supt o cetină, ochii lupului straluceau lacomi Un salt, sriedul ar fi fost sfâşiat. Atunci caprioara da un zbieret adânc, sfâşietor, cum nu mai scosese inca, şi, dintr-un salt, cade in mijlocul luminisului. Lupul, vazand prada mai mare, uità sedul şi se repede la ea....

Prabusita in sânge, la pământ, sub coltii fiarei, caprioara rămâne cu capul intors spre ledul el. Si numai cand acesta, inspăimântat, se topeste în adâncul păduri, caprioara simte durerea, iar ochii se tulbură de apa mortii


Momentele subiectului va rog
Dau coroana!!!!!!
Repedeeeee!!!!