Activitate independentă: S.1. ,,În majoritatea cazurilor, deportații germani au fost nevoiţi să-și construiască singuri barăcile lagărelor sau să le repare pe cele existente. În orice caz, au dormit una sau mai multe nopţi sub cerul liber, în plină iarnă. Căldură şi-au putut face, cât de cât, întru-cât au ajuns, în general, în zone de extragere a cărbunelui sau de prelucrare a lemnului. Ca o ironie a sorții, unii au fost aşezaţi în lagăre construite de soldaţii armatei naziste în timpul cantonării în Uniunea Sovietică. Lagărele erau păzite de soldaţi sovietici. Majoritatea erau înconjurate de garduri din sârmă ghimpată, deşi deportații nu aveau unde să fugă - casele lor erau la mii de kilometri distanţă. Femeile şi bărbaţii au fost aşezaţi în barăci separate. S-au constituit ad-hoc bucătării ale lagărului, în care lucrau femeile deportate". (Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țin, Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportați în URSS). S.2. ,,Paradoxal, deportații s-au întors cu o imagine pozitivă despre poporul rus. Iniţial au avut de înfruntat prejudecăţile ruşilor despre germani, alimentate de propaganda oficială sovietică. Soldaţii şi nacealnicii (n.a.: Nacealnic = şef al unui serviciu sau al unei instituții civile, militare sau religioase, conducător) erau duri, sancţionând orice abatere de la reguli. Femeile nacealnic au fost mult mai rele decât erau bărbaţii nacealnic. Probabil îşi pierduseră soții sau frații pe front, vărsându-și amarul pe etnicii germani ajunşi sub paza lor. La fel de duri erau la început şi soldaţii care fuseseră răniţi pe front. Cu timpul însă, soldaţii şi nacealnicii ruşi i-au cunoscut pe deportaţi şi au reuşit să se înţeleagă. Un rol important în acest proces a fost şi învăţarea de către germani a limbii ruse (sumar, desigur). Însă local- nicii ruşi nu au avut prejudecăți față de germanii deportati. Toţi intervievaţii susţin că n-ar fi rezistat fără ajutorul băştinaşilor. Aceştia le-au înţeles necazurile şi le ofereau sprijin. Și ruşii o duceau greu, îşi amintesc deportatii, nu aveau de ce să fie ,,geloşi" pe ei. Îi ajutau pe localnici în gospodărie, primind de-ale gurii. În satele sovietice rămăseseră bătrânii, tinerii fiind mobilizaţi sau angrenaţi în efortul de război. De multe ori, germanii deportați plecau să cerşească mâncare în satele din preajma lagărelor. Din putinul lor, ruşii nu i-au lăsat să moară de foame, îşi amintesc acum foştii deportaţi". (Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țin, Lungul drum spre nicăieri. Germanii din România deportați în URSS). Citiți S.1, S.2, S.3 și răspundeți următoarelor cerinţe: 1. Realizați un scurt comentariu asupra tratamentului la care erau supuşi etnicii germani deportați în URSS. 2. Evidențiați tipul de raporturi dintre deportați și localnicii ruşi şi formulați apoi o opinie asupra acestei chestiuni.​