Textul 1
Tatăl meu era posomorât și nu scotea un cuvânt mergând pe lângă cai. Nu se uita la mine, se ferea de
ochii mei, a căror expresie îl împiedica, pesemne, să înțeleagă avertismentele turburi pe care le simțea
zdruncinându-i credința în steaua mea. Ce eram eu? Ce putea să-i spună lui încrederea naivă a unui băiat că
într-acolo unde mergeam ne aștepta lumea cu brațele deschise, să confirme adevărul înzestrării fiului din
căruță, de care în sat nimeni nu se mai îndoia demult? Și dacă toată lumea se înșela?
Rămase câtva timp tăcut fără să mă privească. Îmi puse însă mâna lui mare pe picior și mă mângâie cu
o milă nesfârșită pe care a trebuit să treacă douăzeci de ani ca s-o înțeleg. Apoi îmi spuse cu o duioșie
izvorâtă numai din tristețea pricinuită de hărțuiala la care îl supunea de la o vreme familia noastră cu trei
soiuri de copii, și pe care numai eu și mama i-o cunoșteam.
— Domnule, unde ne ducem noi acum?
Am înțeles fără să mă turbur ce vrea să spună: era oare ăsta drumul nostru? Ne duceam bine acolo
unde ne duceam? Cine ne spunea nouă că din zecile de căruțe care se îndreptau ca și a noastră spre orașul de
munte cu renumita lui școală, a noastră nu va face parte din cele care se vor întoarce cu speranțele pierdute?
— Îți pun această întrebare, a continuat el ca și cum mi-ar fi spus pentru întâia oară ceea ce avea să
urmeze, când de fapt totul fusese demult răsucit pe toate fețele, ca să știi că n-ajunge să reușești să treci din
trei sute, câți am auzit că sunt înscriși, printre cei patruzeci admiși. Trebuie să fii printre cei șapte-opt cu
bursă. Fără bursă nu pot să te țin!
Și l-am arătat cu mâna ca să-l mai vadă și alții și am continuat să behăi.
— Nu, că putem să întoarcem caii și să ne ducem acasă! a zis el atunci cu simplitate, vrând parcă, cu o ultimă sforțare, să rămână în mijlocul acestei simplități care ne-ar fi izbăvit de toate grijile și de toate temerile. Spunem că n-au mai fost locuri și gata. Altfel îți închipui ce rău o să fie. Ce-o să te faci tu, cum o să
te arăneşti? Lăsând la o parte faptul că n-o să se poată să nu-ți pese de toți proștii care or să râdă de tine.
Mă uitam la el și ca totdeauna glasul cu care îmi spunea aceste cuvinte mă făcu să înțeleg mai puțin
3 10
ceea ce spunea. Cum o spunea, asta era uimitor. O veșnică surpriză. Reieșea în acele clipe că lumea n-ar fi
atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proști. Ei, ce-o să fac? Sunt eu în stare, așa ca el, să nu-mi
pese de ei? N-o să fiu, cum o să fiu? Sunt un copil, puțini sunt cei care cu adevărat se pricep să le facă față.
Și atunci?
— Și ce vreai tu acum de la mine?
— Te întreb. Știi?!
— Ce să știu?
— Cum ce să știi? Păi despre ce vorbim noi aicea? Știi tu carte?
Am tăcut. Cum puteam să-i alung îndoielile? Să-i spun că știu să rezolv ecuații de gradul întâi, sau că știu toată istoria Evului Mediu așa cum se predă ea în clasa a doua de liceu?
(Marin Preda, „Viața ca o pradă”)
Textul 2
Febra examenelor se apropie. Ca în fiecare an, în familiile cu copii care susțin examene, atenția
vizează prioritar maximizarea șanselor către o notă cât mai bună.
Emoțiile afectează memoria și procesul de învățare.
Fiecare dintre examenele pe care copilul le susține nu reprezintă un punct final – examenele sunt parte
dintr-o traiectorie, un drum care îl va face să știe mai mult, să devină mai competent într-un domeniu de
cunoaștere, dar și, pe ansamblu, competent în a învăța.
Examenele, cu toate că sunt de natură sumativă, pot fi privite ca experiențe din care învățăm să găsească motivație și să dea sens procesului de recapitulare pentru examene.
Unele metode de învățare și recapitulare sunt mai eficiente decât altele.
Multe ore de studiu înaintea unui test nu ajută la fixarea informației atât de bine ca același număr de
ore alocat, dar distribuit pe o perioadă mai lungă.
Recitirea notițelor sau a lecției din carte este mai puțin eficientă decât recuperarea din memorie a
informației stocate. Cum știe un elev că a înțeles? Doar atunci când el poate să demonstreze această
înțelegere.
c) Metoda intercalării conceptelor
Rezolvând multe probleme de același tip este mai puțin eficient decât alternând problemele din mai
multe capitole sau alternând recapitularea la limba română cu cea la matematică.
d) Cea mai importantă competență este aceea de a învăța să înveți.
5. Notează „X” în dreptul fiecărui enunț pentru a stabili dacă este adevărat sau fals, bazându-te pe informațiile din cele două texte. 6 puncte
Textul 1
În urma examenului, vor fi admiși 300 de elevi.
Textul 2
Elevul poate să se asigure că a înțeles lecția explicându-i-o unui coleg.
Emoțiile nu afectează memoria și procesul de învățare.
Examenul nu reprezintă un punct final, ci doar o parte dintr-o traiectorie.
7. Prezintă, în minimum 30 de cuvinte, un element de conținut comun celor două texte date, valorificând câte o secvență relevantă din text.
9. Asociază fragmentul din „Viața ca o pradă” de Marin Preda cu un alt text literar