Amintiri dintr o iarnă
Îmi aduc aminte că într-o iarnă,gazda noastră a plecat să facă sărbătorile de Crăciun la o rudă mai istarira.Pe mine ma lăsat cu Ionică în bucătărie, până a venit cineva de acasă să ne ia.Ionică era de vârsta mea amândoi la un loc avea 20 de ani eram doar destul de voinici să ne facem o mămăligă și o fiertură de fasole.Ne înțelegem de minune și de treabă și la joacă.Ziua ne dăm cu sania iar seara spuneam povești și puneam la cale ce-avem să facem noi când vom fi mari.Uneori luam negreală de pe gură cuptorului și ne zugrăveam mustăți și barbisoane.Râdeam de prăpădeam. Dar cum Crăciunul se apropia și cei de acasă nu mai veneau într-o o dimineață am pornit la drum cu săniuța văd că prin vis dealurile ca niște uriași dormind sub zăpadă copacii tăcuți îmbrăcați în promoroacă drumul ca o oglindă poleit de soarele strălucitor Ionică înhămat la săniuță mă duceam în goană din când în când sărea mihona ca un mânz care zburdă.Apoi se făcea el boier și eu cal. La deal la amândoi eram cai,iar la vale amândoi boieri.Pe la amiază am ajuns acasă.Cu cine ați venit ne întrebăm baba Frusina.Cu sania noastră.Doamne ferește vă putea ieși o lighioană de lup înainte!Se minună și tot nu-i venea a crede că am făcut noi singuri atâta drum. Alexandru Vlahuță
Explicație:Mai exact vreau sa ama ajutați la acele 3 puncte de jos va rog frumos!❤️​