👤

1. Scrie sinonime contextuale pentru cuvntele cubliniate infragmentul demaisus.
2. Extrage din text 2 expresii frazeologicesi explica sensul lor.
3. Rescrie din text enunturile tiparite cu caractere mai pronuntate, transformaadu-le conform normelor limbii literare actuale:
4.Numeste tipul uman al personajului principal reprezintat in fragment, aducand doua citate din text in sprijinul actiunii
tipul personajului:
Citat 1:
Citat 2:
5. prezinta trei argumente artistice din text care clasificafragmentul dat ca pe o nuvela.


Fragmentul textului:

Lăpuşneanul mergea alăturea cu vornicul Bogdan, amândoi călări pe armasari turceşti şi înarmaţi din cap pănă în picioare.
— Ce socoţi, Bogdane, zise după puţină tăcere, izbândi-vom oare?
— Să nu te îndoieşti, măria-ta, răspunse curtezanul, ţara geme subt asuprirea Tomşei. Oastea toată se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. Boierii, câţi i-au mai lăsat vii, numai frica morţii îi mai ţine, dar cum vor vedea că măria-ta vii cu putere, îndată vor alerga şi-l vor lăsa.
— Să deie Dumnezeu să n-aibi nevoie a face ceea ce au făcut Mircea-vodă la munteni; dar ţi-am mai spus, eu îi cunosc pre boierii noştri, căci am trăit cu dânşii.
— Aceasta rămâne la înaltă înţelepciunea măriei-tale.
Vorbind aşa, au ajuns aproape de Tecuci, unde poposiră la o dumbravă.
— Doamne, zise un aprod apropiindu-se, nişte boieri sosind acum cer voie să se înfăţişeze la maria-ta
— Vie, răspunse Alexandru.

Curând intrară sub cortul unde el şedea încungiurat de boierii şi căpitanii săi, patru boieri, din care doi mai bătrâni, iar doi juni. Aceştii erau vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spatarul Spancioc şi Stroici.
Apropiindu-se de Alexandru-vodă, se închinară până la pământ, fără a-i săruta poala după obicei.
— Bine-aţi venit, boieri! zise acesta silindu-se a zâmbi.
— Să fii m.ta sănătos, răspunseră boierii.
— Am auzit, urmă Alexandru, de bântuirile ţării şi am venit s-o mântui; ştiu că ţara m-aşteaptă cu bucurie.
— Să nu bănuieşti, măria-ta, zise Moţoc, ţara este liniştită şi poate că măria-ta ai auzit lucrurile precum nu sunt; căci aşa este obiceiul norodului nostru, să facă din ţânţar armăsar. Pentru aceea obştia ne-au trimis pre noi să-ţi spunem că norodul nu te vrea, nici te iubeşte şi m.ta să te întorci înapoi ca…
— Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau, răspunse Lăpuşneanul, a căruia ochi scântieră ca un fulger, şi dacă voi nu mă iubiţi, eu vă iubesc pre voi şi voi merge ori cu voia, ori fără voia voastră. Să mă-ntorc? Mai degrabă-şi va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. A! Nu mă vrea ţara? Nu mă vreţi voi, cum înţăleg?1