Evaluare
Citește fragmentul de mai jos. Rezolvă apoi cerințele, pe o foaie separată.
»Vicu se trezise de dimineață. Zăpada se grămădi-
se în pervaze ca o fascinantă pisică de Angora
parcă nimic altceva decât albeaţa, abundenţa şi cal-
mul ei îl invita la mari excursii sufleteşti. Şi cartea de
pe noptieră, primită în ajun cadou, răsfățându-şi
dedicaţia la vedere: «Bunului meu prieten şi coleg hai că-ţi spun... o să-ţi dăruiesc două
astăzi vin eu la tine...
Vicu Cutie, din partea mea, Sandu»>. [...]
- Trebuie să-i fac şi eu lui Sandu un cadou! Dar
nu o carte. Ceva mai deosebit, mai acătării. Poate
două cărţi. E doar ajun de An Nou. [...]
- Două ceasuri?! Nu, imposibil, nu primes
aude în receptor vocea tăiată de emoţie a prieten
Dar Vicu Cutie e generos.
Generozitatea, ca un zefir, umfla pe nesimţite
pânzele imaginaţiei băiatului. [...]
ba
-De ce nu? las' să fie două. E mai bine aşa!
care? De la 10 la 12. Sunt exact două ceasuri! Pa
Închide telefonul. Afară ninge. In casă mirst-
cozonac, e cald şi bine. < işi o curea de ceas, de pildă. Pantaloni are sigur. meu prieten. Chiar trei ceasuri. O să stau pana lagu
Vicu. Simt că aş putea să-i dăruiesc mai mult bum
Ninge. Vicu îşi mişcă degetele picioarelor şi la fie-
re rotaţie, ca de pe un disc al norocului la Moşi, cad
cascadă cadouri pentru Sandu: o curea de panta-
ul
ul
ceas pentru eventuala curea? < şi poate, de ce nu? - o să iau masa la el.»>" ib
După Mircea Sântimbreanu, Mu
do nun
ceas?» E o idee. Incompletă însă. O să-i dea d
De ce
tură
tul des
tetul
sificat
tul mu
etinul
telefon.
Pune mâna pe
de când m-am trezit. Nici prin minte nu-ti trece d
- Sandule, e ajun de An Nou! M-am ganditercul
ceasuri.
dul în
-
nu?
-
nur
ateg
Rezumattt va rog