INCIPIT- Tanarul Felix cauta casa unchiului sau ,Costache Giurgiuveanu "Intr-o seară de la începutul lui iulie 1909, cu puțin înainte de orele zece, un tânăr de vreo optsprezece ani, îmbrăcat în uniformă de licean, intra în strada Antim, venind dinspre strada Sfinţii Apostoli cu un soi de valiză în mână, nu prea mare, dar desigur foarte grea, fiindcă, obosit, o trecea des dintr-o mână într-alta. Strada era pustie şi întunecată şi, în ciuda verii, în urma unor ploi generale, răcoroasă și foșnitoare ca o pădure, într-adevăr, toate curțile şi mai ales ograda bisericii erau pline de copaci bătrâni, ca de altfel îndeobşte curțile marelui sat ce era atunci Capitala. Vântul scutura, după popasuri egale, coamele pomilor, făcând un tumult nevăzut, şi numai întunecarea şi reaprinderea unui lan de stele dădeau trecătorului bănuiala că mari vârfuri de arbori se mişcau pe cer. Tânărul mergea atent de-a lungul zidurilor, scrutând, acolo unde lumina slabă a felinarelor îngăduia, numerele caselor. Uniforma neagră îi era strânsă bine pe talie, ca un veşmânt militar, iar gulerul tare şi foarte înalt şi şapca umflată îi dădeau un aer bărbătesc şi elegant. Fata îi era însă juvenilă şi prelungă, aproape feminină din pricina şuviţelor mari de păr ce-i cădeau de sub şapcă, dar culoarea măslinie a obrazului şi tăietura elinică a nasului corectau printr-o notă voluntară întâia impresie. Din chipul dezorientat cum trecea de pe un trotuar pe altul în căutarea unui anume număr, se vedea că nu cun tea casa pe care o căuta. Strada era pustie şi lumea părea adormită, fiindcă lămpile de prin case erau stinse sau ascunse în mari globuri de sticlă mată, ca să nu dea căldură. In această obscuritate, strada avea un aspect bizar. Nici o casă nu era prea înaltă şi aproape nici una nu avea cat superior, însă varietatea cea mai neprevăzută a arhitecturii (operă îndeobşte a zidarilor italieni), mărimea neobişnuită a ferestrelor, în raport cu forma scundă a clădirilor, ciubucăria, ridiculă prin grandoare, amestecul de frontoane greceşti şi chiar ogive, făcute însă din var şi lemn vopsit, umezeala, care dezghioca varul, şi uscăciunea, care umfla lemnăria, făceau din strada bucureşteană o caricatură în moloz a unei străzi italice în apropierea mănăstirii şi peste drum de ea, o casă cu ferestre înalte era încă luminată. în faţa ei staționa o trăsură luxoasă cu doi cai albi, înăuntrul căreia dormea, cu capul în piept şi cu hățurile în mână, un birjar gros, înfăşurat în tipicul veşmânt lung şi încrețit de catifea. Tânărul ajunsese cu greaua lui valiză în chip de balercă în dreptul ei şi după oarecare examen, se opri lăsând o clipă jos povara.
1. Identificati indicii spatiali si temporali din incipit si ideile principale ale fragmentului.
R:
2.Mentionati câteva imagini vizuale si sonore care contureaza tabloul strazii Antim.
R:
3.Precizatimodul de expunere dominant și motivați utilizarea lui.
R:
4.Perspectiva din care se realizează descrierea caselor,inclusiv a interiorului,aparține personajului sau naratorului?
R:
Motivați răspunsul având în vedere caracteristicile arhitectonice și lexicul neologic.
R:
5. Transcrie din text doua toponime.
R.
6.Alcatuieste o schiță de portret a personajului din text.
R:
7.Argumentati apartenența la genul epic.
R:
​