​A. „(...) în secolele al Vl-lea şi al VIl-lea noi valuri de popoare năvălesc asupra Europei: longobarzii în Italia și avarii şi bulgarii în câmpia Dunării, musulmanii arabi şi berberi care, după ce cuceresc Spania, pătrund în Galia şi fac incursiuni maritime pe coastele Mediteranei occidentale. Aceste invazii perturbă comerţul şi aduc cu ele declinul oraşelor. Instituţiile romane concepute conform ideii de stat se şterg, treptat, în folosul unei regalităţi ereditare, care devine, de acum încolo, proprietatea personală a suveranului.“​​
(Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei)


​B. „(...) în tot acest timp, Imperiul de Apus a încetat, oficial, să mai existe. În cursul secolului al V-lea, împăraţii se succed vertiginos, puterea aparţinând în fond generalilor barbari, care comandă armata Italiei. Lui Ricimer (456-472), fiul unui suev şi al unei vizigote, îi urmează skirul Odoacru care, pentru a-şi întări puterea, a distribuit soldaţilor săi o treime din pământurile Italiei. El este cel care, după ce a cucerit Ravenna, îl depune, în 476, pe Romulus Augustulus, ultimul împărat al Occidentului. La Constantinopol, împăratul Răsăritului, Zenon, el însuşi nesigur de tronul său şi incapabil de a ţine piept planurilor lui Odoacru, nu poate decât să accepte situaţia ca pe un fapt împlinit.
​Imaginea clasică a Europei Evului Mediu timpuriu (500-1000), (….) este aceea a unui continent care a trecut de la o civilizaţie citadină şi strălucitoare, răspândită de romani, la timpurile întunecate ale barbariei şi la modurile arhaice de producţie şi schimburi comerciale. Or, dacă acest tablou nu este în totalitate inexact, el trebuie nuanţat, căci numără nespus de multe excepţii. Global, regresul e neîndoielnic. Şi totuşi, dispariţia Imperiului de Apus nu aduce după sine imediat ruina economiei comerciale. Drumurile mai sunt încă practicabile şi continuă să fie frecventate de neguţători sirieni şi evrei. Navigaţia pe Mediterana nu este decât din când în când împiedicată de atacurile piraţilor. Schimburile pe termen lung se menţin, deci, în secolul al Vl-lea.” (Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria

1. Menţionaţi, din sursa B, două fapte istorice referitoare la Imperiul Roman de Apus.
2. Menţionaţi, din sursa A, două consecințe ale invaziilor din secolele al Vl-lea şi al VIl-lea asupra instituțiilor politice.​​​​​​​​​
3. Scrieţi o relaţie cauză-efect stabilită între două informaţii selectate din sursa B precizând rolul fiecăreia dintre aceste informaţii (cauză, respectiv efect).​
4. Menționați două cauze și două consecințe ale migrației popoarelor​
5. Precizați o asemănare și o deosebire între etnogeneza unui popor european şi cea românească.​