Am trăit astfel singur,
până ce am avut o pană în desertul Sahara, acum şase ani. Se stricase ce
Și cum n-aveam cu mine nisi mecanic, nici pasageri, mă pregăteam să încerc să fac,
de unul singur, o reparatie dificilă. Era pentru mine o problemă de viată şi de moarte.
Abia mai aveam apă de bău pentru opt zile. În prima seară am adormit pe nisip, la o
mie de mile de orice tinut locuit. Eram mult mai izolat decât un naufragiat pe o plută
in mijlocul oceanului. Ka închipuiti atunci surpriza mea, în zori, când m-a trezit un
glas firav şi ciudat. (...)
Am sărit în picioare de parcă aş fi fost lovit de trăsnet. M-am frecat la ochi. M-am
vitat cu atentie. Și am văzut un prichindel cu totul extraordinar care mă privea cu
gravitate. (...) M-am uitat, aşadar la acea apariție făcând ochii mari de uimire. Nu uitati
à mă găseam la o mie de mile de orice finut locuit. Or, omulețul meu nu mi se părea
fi nici rătăcit, nici mort de oboseală, nici mort de foame, nici mort de sete, nici mort
frică. Nu avea deloc înfăţişarea unui copil pierdut în mijlocul deşertului, la o mie
mile de orice tinut locuit.
Când am izbutit în cele din urmă să vorbesc, i-am spus:
-Dar... ce faci aici? (...)
Si aşa am făcut cunoştinţă cu micul print.
(Antoine de Saint-Exupéry, Micul print)


Rezumat


Am nevoie urgent