În Biblie (Facerea, 1, 14-19), se povesteşte că joi a despărțit
Dumnezeu lumina de întuneric. Și tot joi, Isus a fost trădat de
către Iuda. În credințele populare, ca urmare a contaminării
celor două secvențe biblice, joia este considerată zi fără spor
la lucru, zi nenorocită în care nu se începe nicio lucrare mare,
zi rea. Şi pentru Manole este o zi de cumpănă, căci se află la o
răscruce a vieții. Inima sa rece presupune lipsa sensibilității: el
este un bun meșteșugar, dar, în acel moment, nu înțelege şi nu
prețuiește viața. Se ştie, de altfel, că punctul culminant al
oricărui ceremonial arhaic de inițiere era ,,Coborârea în Infern".
Numai contactul ritualic cu moartea permitea novicelui să
devină conştient de valoarea vieții. O astfel de înțelegere a
lumii nu pare însă a exista și în sufletul meşterului care, după
trei calificative venite din afară - stă inima-i rece -, spune la
un moment dat despre sine: stă inima-mi rece. Tocmai de
aceea, hotărârea pe care o va lua se va dovedi a avea o
importanţă capitală pentru destinul său. Şi pentru cititor
momentul este important, deoarece dezvăluie adevărata natură
a lui Manole, a cărui inimă rece se cerea a fi ,,însuflețită". Căci
,,îndemânarea" meşteşugarului trebuia dublată de ,,suflet".
Realizează un portret al meșterului, folosind numai informațiile din această secvenţă.