Prescurtări lectia: Imperiul Persan ajunsese încă de la începuturile sale în
vecinătatea lumii grecești prin cucerirea Lydiei, regatul
căruia i se supuseseră cetățile ioniene de pe coasta Asiei
Mici (Turcia de azi). Grecii din lonia au decis să se revolte
împotriva perşilor, în 499 î.H., încurajați de atenieni. În
498 î.H., cu ajutorul Atenei și al cetății Eretria, ionienii au
cucerit și incendiat orașul Sardes, capitala satrapului Lydiei.
Ca răzbunare, perșii regelui Darius au distrus Miletul şi
Eretria. Flota persană a debarcat apoi, în 490 î.H., la Câmpia
Maraton, la 42 de km de Atena/în bătălia care a urmat,
perșii au fost înfrânţi.
Perșii au organizat o a doua expediție în Grecia în 480 î.H.,
sub conducerea fiului lui Darius, Xerxes. Sub conducerea
Spartei şi a Atenei, o alianță de cetăți grecești a reușit să
respingă expediţția de cucerire a perșilor. La indicaţia
Oracolului de la Delfi, regele spartan Leonidas a condus
câteva mii de spartani și aliați în încercarea de a bloca
armata persană la Termopile. Aceștia au luptat până la
ultimul om, dar au fost învinşi. După bătălia eroică a sparta-
nilor la Termopile, Atena a fost evacuată și arsă de perşi, dar
armatele grecești au câștigat pe mare la Salamina și apoi pe
uscat la Plateea, în 480 și 479 î.H. Apoi, grecii au trecut la
contra-atac, încercând să-i elibereze pe ionieni de perși, dar
spartanii au ieșit din alianţă.
Pacea cu perșii a păstrat autonomia cetăţilor ionienilor,
dar a divizat lumea greacă în două tabere (aliații Spartei şi
cei ai Atenei) și a dus la decăderea Imperiului Persan, care a
renunţat la cuceriri noi.