TEXTUL 1
Olguța n-avea bunici. Chipul vioi şi ghiduş al mosneagului se încruntă de
tremurará zburlite. Cuprinzând c-o mână hățurile incrustate cu mânile Olguței, scotoci
cu cealaltă în buzunarul de la piept, scoase o garofiță sălbatecă şi, binişor, înfipse în
pletele intunecate ale fetiței roșul luceafăr al dedeochiului.
Dănuț n-auzea decât tic-tacul mat al copitelor, bătând în tact cu inima lui,
până-n inima pământului. Subt roțile bihuncei*, şoseaua viscolea-ndărăt... Dănuţ
Inchise ochii
..Se făcuse noaptea neagră ca iadul, când zmeul se năpusti năprasnic în
urma fugarilor. Fugea calul lui Făt-Frumos ca vântul, dar zmeul s-apropia ca gândul
şi Făt-Frumos simţea în spate..."
Dănuţ deschise ochii, c-un fior în spate. Se prefăcuse el în zmeu, dar simțise
numai spaima lui Făt-Frumos!... Ş-apoi, dacă Făt-Frumos ar fi tăiat capul zmeului,
cine-ar mai fi urmărit-o pe Olguța?... Dănuţ porni din nou la drum, călare pe bihuncă...
Domnul Deleanu ținea hățurile, dar nu i-ar fi trecut prin minte că nu mâna el
calul... Și cum să-l fi mânat! Și bihunca, şi calul, şi hățurile, și lon, care-l ţinea pe
Dănuţ să nu cadă, de la spate, nu erau decât Dănuţ prefăcut în ei toţi. Cu dinții strânşi,
cu ochii închişi, cu fruntea încordată, Dănuţ se iuțea după Olguța, în rostogolul roţilor,
in tic-tacul mat al copitelor.
Dănuţ se putea preface-n oricine şi-n orice; putea fi oricând, oriunde. N-avea
decât să-nchidă ochii... Să fi vrut el, cât rău n-ar fi putut face! Noroc că era milos!
Dănuţ era mândru cu spaimă de puterile ascunse-n el... Odată se mâniase pe mama
lui, fiindcă-l luase de urechi şi-l pusese la colt. Închizând ochii Dănuţ o omorâse...
suferise... și, grăbit, o înviase la loc, căci dacă murea mama, cine l-ar fi iertat! Nimeni
nu bănuia tainele lui Dănuţ, nici doctorul care-l știa pe de rost înlăuntru şi-n afară.
Subt pleoapele lui Dănuţ, în adâncul lor, de acolo de unde vin lacrimile, se ascundea
ceva, ca un somn cu visuri; cum închidea ochii era mai mare peste toți, chiar peste
tata şi mama. Pe mama o făcea împărăteasă, pe tata ori general, ori mare sfetnic, pe
Olguța ori copil de casă, ori o trimetea la bucătărie.
lonel Todoreanu, La Medeleni
"bihuncă - trăsură uşoară pe patru roţți, trasă de obicei de un singur cal.




Un rezumat va rog !!!!