1.Citește, cu atenţie, textul şi împarte-l în fragmente. Cinci suspecţi de Florin Bica Mama lui Marinuș și-a dat jos șorțul roșu cu buline albe, s-a uitat la Marinus care se juca cu mașinuțele pe movila de nisip și i-a spus cu vocea ei dulce ca o caisă coaptă: Marinuș, mama merge până la tușa Lenuţa. Vin înapoi în câteva minute. Tu joacă-te cu mașinuțele și fii cuminte. Da? Marinuș a dat din cap că „da” și a continuat să-şi vadă de ale lui. Era foarte ocupat. Mașinuța albastră din mâna stângă tocmai se întrecea cu mașinuța galbenă din mâna dreaptă, iar el încă nu hotărâse care dintre ele să câştige. Vruuummm, vruuummm... Buzele lui Marinuş torceau ca un motor adevărat de mașină. Poate că au trecut doar cinci minute sau poate că au trecut un pic mai multe. Nu știm. Însă când mama s-a întors acasă de la tușa Lenuţa, a intrat în bucătăria de vară, a cărei ușă rămăsese deschisă încă de dimineață, şi a observat imediat că de pe farfuria albă, aşezată pe colțul mesei, lipsea o bucată mare de prăjitură cu brânză. Mama s-a întors şi, din pragul uşii, a aruncat o privire de jur-împrejurul curții. A numărat în gând: Unu, doi, trei, patru și... cinci. Cinci suspecți. Da, da, da, sus-pecți! În stânga, chiar lângă ușă, era Lăbuş. Câinele bălțat dormea pe un covoraş vechi şi ros de molii. Dar oare chiar dormea? Sau doar se prefăcea că doarme? Nu cumva urechea aceea pe care o tinea ciulită trebuia să-l avertizeze de vreun pericol iminent? Pe creanga vişinului moţăia pisica cea roșcovană - de fapt, chiar aşa o chema, Roșcovana. Pe Roșcovana o prinsese mama de vreo două ori la oala cu lapte bătut. Avea, cum s-ar spune, antecedente. Cocoșul Pintea a trecut chiar atunci prin fața mamei, tanţoş şi plin de încredere în sine, cu creasta-i roșie tresăltând la fiecare pas. Nu cumva o face pe nevinovatul? s-a întrebat mama în gând. Mare actor mai e Pintea ăsta! Marinus era tot la movila de nisip. Mama nu ştia care dintre cele două mașinuțe câştigas. întrecerea. Acum, băiețelul ei, cu părul bălai ca razele soarelui care strălucea pe cer, îşi aranja soldățe de jucărie într-un castel construit, desigur, din nisip. Marinuş s-a şters la gură cu mâneca, ceea ce n ştim că nu este frumos, și a continuat să-și aranjeze soldățeii. În cele din urmă, mama a aruncat o privire şi spre vrăbiuța care stătea pe pervaz și ciugu liniştită nişte firimituri. Oare ar fi putut vrăbiuța aceea mică-mică să mănânce o bucată atât de mare prăjitură într-un timp atât de scurt? Stând nemişcată în prag, mama a continuat să numere în gând: Unu. Doi. Trei. Patru. C Cinci suspecți. Dar care dintre ei furase bucata mare de prăjitură cu brânză de pe farfuria albă așe pe colțul mesei din bucătăria a cărei ușă rămăsese deschisă încă de dimineață? Păi, asta o poți ști numai tu, că tu ai rămas acasă cu suspecții cât timp mama a fost plecată Deci, cine a fost făptaşul? Ia spune-ne și nouă! 2. Alcătuieşte planul simplu de idei. . Cine crezi că a fost făptaşul? Argumentează-ți răspunsul.


știu că uni nu au timp, dacă n-ai timp nu trebuie să răspunzi!​