„Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate, V ezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea-luminate” (M. Eminescu, Călin...) „De-aş avea şi eu o floare Mândră, dulce, răpitoare” (M. Eminescu, De-aş avea...) „De treci codri de aramă, de departe vezi albind Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint” (M. Eminescu, Călin...) „Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viaţă suferinţele întuneci” (M. Eminescu, Scrisoarea I) „În părul ei de aur-rubine-nflăcărate.” (M. Eminescu, Strigoii) „Şi-n toamnă, cerul, ca la spart de chef Un petic îngroşat cu dens sidef” (Lenid Dimov) „Până când o rază de argint în zare Lămurind pe boltă straturi de ninsoare Lin desface umbra şi de crengi anină Scânteieri albastre, boabe de lumină.” (G. Topârceanu) „Lângă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate, V ezi o masă mare-ntinsă cu făclii prea-luminate” (M. Eminescu, Călin...) „De-aş avea şi eu o floare Mândră, dulce, răpitoare” (M. Eminescu, De-aş avea...) „De treci codri de aramă, de departe vezi albind Şi-auzi mândra glăsuire a pădurii de argint” (M. Eminescu, Călin...) „Lună, tu, stăpân-a mării, pe a lumii boltă luneci Şi gândirilor dând viaţă suferinţele întuneci” (M. Eminescu, Scrisoarea I) „În părul ei de aur-rubine-nflăcărate.” (M. Eminescu, Strigoii) „Şi-n toamnă, cerul, ca la spart de chef Un petic îngroşat cu dens sidef” (Lenid Dimov) „Până când o rază de argint în zare Lămurind pe boltă straturi de ninsoare Lin desface umbra şi de crengi anină Scânteieri albastre, boabe de lumină.” (G. Topârceanu) „Octombrie-a lăsat pe dealuri Covoare galbene şi roşii” (G. Topârceanu) „Pe un deal răsare luna ca o vatră de jăratic Rumenind străvechii codri şi castelul singuratic.” (M. Eminescu, Călin...) „Ea- un înger ce se roagă El- un demon ce visează.” „În salele pustie lumine roşi de torţi Rănesc întunecimea ca petic de jăratic.” (M- Eminescu, Strigoii) „Flori albastre tremur ude în văzduhul tămâiet Pare că şi trunchii vecinici poartă suflete sub coajă. Rezolva figuri de stil​