Citeşte textul! Poveste de iarnă după Zacharias Topelius intr-o pădure din nordul Finlandei, se inaltau falnici, unul langa Itul, doi pini viguroşi. Erau atât de bătrâni, încât nici chiar muş- hii cei cărunți de pe tulpinile lor nu işi mai aminteau vremurile and aceşti pini fuseseră tineri şi mladioşi. Varfurile lor, puțin in- unecate, se ridicau semeţe deasupra pădurii ca nişte strájeri care pără liniştea imprejurimilor. La marginea pădurii se gasea o colibà acoperità cu paie şi vând doua ferestruici care dădeau spre pădure. În această căsuţă răiau un biet tåran şi nevasta lui. Singura lor avere era o bucată le pământ pe care semanau grau şi o grădină nu prea mare. Iarna nsă, țăranul trudea la pădure - tăia copaci şi ducea buşteni la fa- prica de cherestea, ca să agonisească bani pentru a-şi hrăni cei doi topli, Silvia şi Silviu. Unde gasiseră părinții lor nume aşa de frumoase? Se vede că de la pădure se trageau, các tuvantul silva, în latină, înseamnă pădure". Intr-o iama, copiii s-au dus să se joace în pădure. Au găsit douá capcane; intr-una din ele că- zuse un iepure, iar in alta o potarniche. Ambele făpturi erau vii şi se zbăteau în capcane, tipand i suspinând jalnic. - Lasă-mă să plec! se rugă iepurele când băiatul se apropie de el. - Fie-ți milá de mine, piui potárnichea, văzând-o pe fetiţă. tex Cei doi frati se uitară nedumeriți unul la altul. Nu mai auziseră până atunci vreo vietate a pa- duni vorbind cu glas omenesc. Revenindu-şi îndată, fetița zise: - Hai să-i lăsăm să plece! Și, împreună, deschiseră cele două capcane. - Tine-Cerul vă va îndeplini orice dorință! le spuse iepurele, fugind. -Rugați-l pe Agaţă-Norul și veți avea tot ce veţi dori! ciripi şi potarnichea. Copiii nu intelegeau nimic. Deodată, o rafală puternică de vânt mătură pădurea. Varfurile prinserá a fremăta şi, în larma iscată, desluşiră nişte vorbe care veneau de sus. Erau cei doi pini care se numeau chiar aşa: Tine-Cerul şi Agaţă-Norul. Pe pârtia ingustă venea anevoie, cu toporul pe umăr, tatăl lor. - Aşa copaci mai zic și eu! Numai buni de dus la fabrică, se minună țăranul, oprindu-se lângă copii Dar cei mici îl rugară, cu lacrimi în ochi, să cruţe cei doi pini. Tatăl renunță. Crengile groase vuiră din nou și trosniră, glăsuind: -​