Citeste urmatorul fragment: In ciuda unei bogate literaturi nostalgizante şi a opiniei publice, cercetarile pe tema familiei demonstrează că tipul extins nu a fost nici în trecut cel mai răspândit. Familia lar gită, cu multe generații sub acelaşi acoperiş, a reprezentat, mai degrabă, modelul ideal puternic valorizat. De exemplu, cercetările unor istorici (Laslett) au arătat că dimensi- unea medie a gospodăriei în Anglia (incluzând servitorii) se situa în jurul a 4,5 membri, începând cu secolul al XVI-lea, şi a rămas constantă de-a lungul industrializării, până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, când a început să înregistreze un declin - până la trei membri, la începutul secolului al XX-lea. Gradul de coabitare* intergenerațională era, de asemenea, redus, dacă ținem cont de mortalitatea deosebit de ridicată a vremii. Părinţi, copii, bunici sau alte rude colaterale trăind şi muncind împreună reprezintă, mai degra- bă, un mit, familia clasică a nostalgiei Vestului" (Morgan), decât o realitate. Deşi tipul extins de familie nu a reprezentat modelul cel mai răspândit, ci, mai degra- bă, cel mai puternic idealizat, poate fi considerat caracteristic societății preindustriale prin atributele asociate: rolul fundamental în societate, funcțiile de bază pe care le in- deplineşte, distribuția inegală a statusurilor şi a rolurilor, relațiile strict reglementate dintre membri, autarhia* şi izolarea de societate. Familia tradițională (cu referinţa ide- alizată a familiei extinse) reprezenta o instituţie conservatoare, o comunitate închisă, în care valorile erau puternic modelate de religie, iar normele rigide mențineau o puternică stabilitate şi loialitatea membrilor, spiritul de clan fiind mai presus de interesul propriu. (Raluca Popescu, Familia extinsă - suport şi vulnerabilitate, www.dilemaveche.ro *coabitare - convieţuire; *status - (în sociologie) statut; *autarhie - politică de izolare, de închidere.​