Copiii s-au speriat şi au fugit. Moşul se întoarse cu jale spre frumosul trandafir: Vai, te-au descoperit, floarea vieţii mele! Ce păcat! Dar dacă te vor fura? - Tu eşti un om neînţelept, un bătrân răutăcios. Eu îţi fac tot binele de care te mulţumeşti astăzi. Fără mine ai fi sărac, ai fi nenorocit. Eu îţi dau bogăţie, fericire, sănătate şi nu ţi-am cerut decât să fii bun, blând, să mă ții la tine în grădină şi să mă uzi de douăsprezece ori pe zi. Tu nu ai făcut nimic din toate acestea! Mai întâi nu eşti nici bun, nici blând. Nu dai la săraci, nu faci milostenie. Toate le dai în schimbul banilor, cu toate că nu dai niciun ban pe nimic. Mai adineauri, cum te-ai purtat cu băieţii aceia care nu ţi-au făcut nimic? Ba, mi-au făcut: s-au uitat la tine! - Ei, şi ce rău fac cu asta? Ei m-au privit, m-au admirat. Tu vrei să nu mă mai vadă nimeni? Pentru ce sunt eu aici, atunci? Nu! Mi s-a urât! O să plec şi o să te las singur! Floare rea, tu mă urăşti! O să te învăţ eu minte! strigă moşul supărat. N-o să ai apă diseară! ţipă el furios şi intră în casă. Trandafirul rămase în grădină mâhnit.
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!
