Analizeaza verbele:
Res publica – corpus
După abolirea regalității (509 a.Chr.), plebea luptă pentru a obține mai multe drepturi politice, în timp ce reprezentanții vechilor familii, patricienii, vor să-și păstreze privilegiile. O formă specială de luptă a plebeilor a fost secesiunea ( secessio), care consta în retragerea în afara Romei și în refuzul de a mai îndeplini vreo sarcină pentru stat. Nemulțumiții se întorceau numai după satisfacerea revendicărilor.


Secesiunea plebeilor pe Mons Sacer
(Muntele Sacru) – gravură de B. Barloccini (1849)
Așa s-a întâmplat și în anul 494 a.Chr., atunci când plebeii hotărăsc să se retragă pe Muntele Sacru (Mons Sacer). Senatul îl trimite pe patricianul Menenius Agrippa să negocieze cu aceștia revenirea în cetate. Iată cum descrie istoricul roman Titus Livius episodul:

Menenius Agrippa, după ce a fost primit de plebei în tabăra lor, le-a vorbit în limba bătrânească de atunci, foarte simplă, și le-a spus doar atât: „Pe vremea când în corpul omenesc nu exista armonia de acum și fiecare parte acționa după cum voia și pe limba ei, toate aceste părți ale corpului s-au revoltat împotriva burții (venter), supărate că trebuie să-i servească prin grija și munca lor, în timp ce burta nu face nimic și are parte numai de plăceri. De aceea ele au hotărât pe ascuns ca nici mâinile (manus) să nu mai ducă mâncarea la gură (os), nici gura să nu mai primească ce i se dă, nici dinții (dentes) să se mai ostenească cu mestecatul. Numai că, mânioase cum erau, voind să-i dea o lecție burții în felul acesta și s-o aibă sub stăpânire, rând pe rând, toate organele și întreg corpul (corpus) au ajuns într-o stare de slăbiciune îngrozitoare. Abia atunci și-au dat seama celelalte părți ale corpului că slujba (ministerium) burții nu este lipsită de importanță; că ea hrănește toate organele în măsura în care este hrănită de către ele, că burta este aceea care preface hrana în sânge (sanguis), prin care noi trăim și avem forță.“

Titus Livius,
Ab Urbe condita(De la întemeierea Romei)
2, 32 – 33
Prin această pildă în care compara dezbinarea dintre plebei și patricieni cu revolta părților corpului, Menenius Agrippa a reușit să reconcilieze cele două tabere.