vă rog ajutațima scrieți un eseu despre. Sârguința lui Iancu Învățătorul Basil Drăgoșescu a intrat în clasă, aşteptat cu nerăbdare de elevi. Vom face mai întâi lecția de română. După aceea vă voi împărtăși roadele compunerilor pe care mi le-ați dat ieri. Vă voi controla acum, ca de obicei, tema zilei. Şi învățătorul trecu printre bănci, făcând observațiile corespunzătoare. În faţa elevului Caragiale se opri, atras de claritatea formei de exprimare a acestuia. Ascultă, Caragiale, lămureşte-ne: de ce ai scris aceeași idee în mai multe forme? Vedeți, răspunse Caragiale, eu mă silesc să strâng în cât mai puține cuvinte gândurile mele. Va să zică încerci să exprimi aceeaşi idee într-o formă mai scurtă? Da! Și o să scriu până socotesc că-i bine. Aşșa am făcut și acum. Prima formă era așa: „Cel care învață bine are și multe bucurii". Pe urmă am început să scurtez până am ajuns la: ,,Cine învață se bucură”. Nu-i rău! Scurt şi limpede. Apoi învățătorul se adresă elevilor: Ați auzit, băieți? Cine învață se bucură! Să învățați, că părinții voştri tru- desc şi asudă din greu, ca voi să puteţi învăța carte. Învățătorul mai observă în caietul lui Iancu texte copiate, ici, colo subliniate cuvinte sau expresii. Se bucură. Apoi se îndreptă spre catedră: Voi începe cu elevul Caragiale Luca Ion. A scris într-o pagină şi jumătate mai mult decât au scris alții în șase. Acum nu mă mir cum de-a izbutit. E rodul strădaniei lui. Și punctuația a pus-o ca lumea. Și orto- grafia este corectă, iar forma, foarte îngrijită. Bravo, Caragiale! Şi învățătorul Basil Drăgoşescu îi întinse elevului Caragiale Luca Ion caietul, pe pagina căruia scrisese cu creionul roșu un zece cât roata carului de mare...
dau corana
​