"
Piatra pițigoiului
repovestire după Tudor Arghezi
Textul narativ cu pasaje descriptive
Intra pg galben, mic cit un future, cocins in grama un imp
de frumusetea pisirs c
sa isat să intre Dar dup
turind in cloc un ac de diamant fermecat. Acesta avea insup
pus in locul cel mai hat alp
departar p
pitigonulu
O al ma
Cultetimes lulpiti de aur se duse la
soare. In clipa in care vizu cu coada
rupse citirea scrisori si deschise Incet usa c
cu ochiul si cu urechea si sarea jucând l
parte pe alta, arătindu
balconul ate prinese, care tocmal chess
temindu
printen si drigalas Abia se intor
ochi Vrajita, Imparateasa işi potoli greu neastâmpărul
tind in paimă, să-i minglie cu obrazu
Imparateasa vorbi incet prin criptura upii cerdaculul
-Nu vrei să fii al meu?
floare de muscatà, caste
Ciript raspunse pitigolul.
-Apropie-te și vino Induntrul adaugh Imparateasa
Când deschise usa, pitigoiul se piti in penele lui de aur, iar impritessa tu cu gingin
mană şi duse in bogatele el Incăperi.
Incet, incet, pitigolul intrà in obiceiurile Imparatesei: dormes la capitul inalt al patul cu
ciocul spre ea. Pe trupul mic al păsăruicii Incapuseră toate podoabele,
A fost odată o toamnă dulce si lungă, cum au fost si altele, incat erau mai mărunte, ale domnitel, care a gătit-o cu mainile ei, tinând-o p
Imprejurul gâtulul, Imparateasal aninase un sirag de opti
la fel intru totul ca toamna aceea.
Păsările calatoare, berze cu aripi mari, rändunele mici si alte s
are, cele mai stralucite din
toată lumea. La piciorul stangi petrecuse inelul cu briliante cel mai mare din toate impartile
ar la piciorul drept i pusese o pietricica, singura din toată lumea
de spet zburătoare, cu ciocul cât chibritul sau cât creionul, ca un fum. Piatra avea puterea să vindece, să intinerească bätrinetea și să prefacă toate gle
cu bine in tarile calde, unde aveau să trăiască până ce gerul treces s
topea zipada de la noi. Păsările de la Giurgiu aşteptaseră plin
In nori de stoluri către miazăzi, peste Dunăre şi peste Mare, in I
Arges, de la Bacău şi Severin şi, după ce se adunaseră toate, sărilor, pe care avea să-I Inzestreze cu puteri neinchipuite
In nisipurile framantate de vanturi
Varind ca incep să imbatraneasca situasi
abă puterea să se intoarcă Inapoi, parang
hotărât să zidească un palat. Toate aduseră şi Ingramadirà d
cu dumicat, purtat in cioc, cea mai mare cetate din lume, cu bo
incaperi si cu o turlă la mijloc, in care au pus paznic un vultur
cu o sută de ajutoare, o sută de ciori. Vulturul stâtea la fereastra
Insă, ca să nu zică imparateasa ca a prádat-o, el zise pietrei să se mai facă o piatră la fel cu
cu câteva puteri mai puține decât piatra pitigiul Noua pietricich putea foarte multe minuni
ea, ca să lase şi imparatesei una. Cum s-a zis, aga s-a si facut- mai facu o piatră la fel, Ins
fack: nu putea să dea insă tinerete decât imparatului şi copiilor lor, pe alti
preună cu copii lor traiesc şi azi, frumoşi, tineri si voinici ca și pe vremuri.
nestind să-i intinerească. Din această pricina, Impäräteasa, imparatul, dim-
Incepu a le intineri pe toate, care bătură lumina cu aripi noi,
Ajuns la palatul păsărilor, pițigoiul strânse sfatul păsărilor bătrâne
pe varful turlel, iar pe creștetele invelitorilor mai joase, in coca de pui. Vulturul s-a ridicat până în fundul cerurilor, Intinerit,
palatului departate, vegheau ochii de oţel al corbilor, armati cu cinsoțit de o vulturoaică mândră, cu care a făcut mil de rotocoale
In vazduh.
durile in bucurii şi fapte
Când se väzu stäpän pe piatră, pitigolul lyi lul zborul pe fereastra deschisă, către palatul
gata de luptă
Câteva rândunici bătrâne, ca nişte maici cu comânacul turtit pe
te, rămăseseră in palat.
şi de-atunci, palatul e gol aproape tot anul, căci nicio pasăre
nu mai poate să imbătrânească. Ele nu mai rămân neputin-
Strájeni n-aveau de păzit numai Insuşi palatul, ci mai ales macioase, ci se intorg Intinerite in fiecare primăvară din tarile calde la
averi adunate prin varfuri şi firide,
Giurgiu, in Arges, la Bacău, la Severin şi In București.....
C