S-a intimplat însă că nu mă aveam prea bis profesorul de matematici, Banciu. Toţi - profesorii, sor-model. Se spunea: „E imposibil să nu intelegi c şi părinții elevilor - il considerau pe Banciu explică Banciu!" Asta o ştiam și eu. De cîte ori il asculta nu numai că înțelesesem, dar simțeam cum mă fasci matematicile. După obiceiul meu însă, cînd mă inte ceva - o carte începută acasă şi neterminată, un artic care mă pregăteam să-l scriu, un subiect de nuvelă. puteam asculta explicațiile profesorului. Încercam in văd dacă nu pot lipsi de la lecție fără să se observe. vedeam că e prea imprudent, rămîneam la lecție, de ascultam. De cele mai multe ori, reușeam să-mi con lectura fără ca să remarce profesorul. Scoțindu-mă odată la tablă și văzînd că nu ştiam să rezolv problema, Banciu a crezut că n-am înţeles explicat încă o dată numai mie ceea ce explicase cu de lecții mai înainte. S-a convins atunci că sînt în stare să dacă sînt atent şi a început să se ocupe de mine. Curind aceea, m-a surprins citind în timpul lecției Le Rouge Noir, mi-a dat trei, mi-a confiscat cartea și m-a avertiz dacă mă prinde a doua oară, mă elimină pe o săptăm Am crezut că glumeşte. Dar citva timp în urmă, Ba m-a prins din nou şi s-a ținut de cuvint. Nu numai că pus trei şi m-a eliminat, dar m-a chemat în cancelan mi-a tras două perechi de palme. Asta se petrecea în primăvara lui 1922. Împlinisem 15 şi ştiam acum ce inseamnă umilința și ura. Palmele acela creat o prăpastie intre noi. Zadarnic s-a arătat Bancius şi prietenos cind am revenit, după o săptămînă, la şca Mă ferecasemn pe dinăuntru, eram ca o stană de piatră in săptămina aceea parcursesem tot manualul de algeb rezolvasem un număr de probleme​