Şi înainte, dar mai ales după-masă, Victor Predeleanu a ţinut să arate oaspetelui său şi prietenelui lui Grigore tot ce avea mai de pret în bibliotecă, socotind că pe un poet trebuie să-l intereseze edițiile rare, cărţile româneşti cu însemnări de demult sau feluritele hrisoave şi documente vechi. Se bucura văzând emoţia lui Titu şi ar fi vrut să-l dea exemplu lui Grigore, care nu se prăpădea deloc după comorile lui. Deşi mare proprietar care-şi iubea şi cultiva cu pasiune pământurile, Predeleanu îşi avea reşedinţa în capitală. Pe domeniul său Dâlga din Dolj, cuprinzând trei sate, realiza ceea ce Grigore râvnea şi nu putea din pricina bătrânului. De altfel, şi tatăl lui Victor la fel s-a împotrivit. La Craiova, unde s-a născut, a trait şi-a murit, a fost socotit printre oamenii cei mai bogați. Zgârcenia lui a devenit proverbială. Numai după moartea bătrânului, a putut angaja un administrator specialist, a introdus maşini care să micşoreze mâna de lucru, a început în sfârşit o exploatare mai modernă pe proprietăţile ce-i reveniseră lui. Mare parte a anului o petrecea şi el la ţară, iar în timpul muncilor nu se mişca de acolo săptămâni întregi. Cu ţăranii se purta corect, fără a se amesteca prea mult între ei. Făcea învoieli cum se obişnuiau primprejur, nici mai grele, dar nici mai uşoare. Le vânduse câteva sute de pogoane de pământ nu din nevoie, căci era dintre cei puţini proprietari care n-aveau niciun fel de datorie, ci din dorinţa de a-i emancipa şi, în acelaşi timp, de a se emancipa şi el de dânşii. Obişnuia să spuie că adevărat mulţumit va fi numai atunci când va fi scăpat de ţărani şi ţăranii de el... Cu toate că moştenise virtuţile economice ale tatălui său, inclusiv zgârcenia, lui Victor îi plăcea să se mândrească, mai mult chiar decât cu experientele agricole, cu biblioteca lui şi cu colecţia de pictură ce şi-o înjghebase de câţiva ani şi pentru care nu se codea a cheltui, ba şi a risipi. Lasă-l să mai răsufle, Victore, că l-ai asasinat! zise într-un timp Grigore, care se întreţinea cu doamna Predeleanu şi cu sora ei. - - Din fericire, am observat că domnul Herdelea nu s-a plictisit prea rău în mijlocul cărților frumoase, ca alții! răspunse Predeleanu ironic. Ca mine, adică! recunoscu Iuga dând din cap. Eu, ce-i drept, prefer alte frumuseți, mai ales în casa voastră... (Liviu Rebreanu, Răscoala)

Rezumatul acestui fragment va rogg​