Ne-am cunoscut în vara anului 1920, la seminarile profesorului Mihail Dragomirescu, Mi-a provocat acelaşi şor pe care l-a simţit şi I. L. Caragiale, când l-a cunoscut pe Mihai Eminescu în trupa unchiului său, forgu. Vă amintiti, desigur celebrul paragraf: „Era o frumusete! O figură clasică încadrată de nişte plete mari, negre: o frunte înaltă şi senină, nişt ochi mari-la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zâmbet blând şi adânc melancolic. [...]" Colegul meu nu purta chica eminesciană din portretul de la vârsta de douăzeci de ani. Părul era înst ondulat, iar portul său mândru, cu capul sus şi privirea deasupra noastră, peste veac", il conferea acea prestanță pe care avea s-o păstreze până la sfârşit. Asemuindu-l la fizic şi la moral cu autorul lui Fat-Frumos din tei, ii spunean Fat-Frumos din Teiu (Telu-Argeş, satul său natal!). Fire complexă şi aparent contradictorie, Vladimir Streinu pendula între mari expansiuni juvenile, care-l făceal încântător în societate, şi între prelungi închideri în sine, ale unui solitar, neîmpăcat cu semenii săi, uneori chia nesuferit, distant şi disprețuitor. De pe băncile liceului cultiva însă cu savoare controversele literare și estetice pe care avea să le continue la seminariile lui Mihail Dragomirescu şi la Institutul de Literatură al aceluiaşi dogmatic profesor Debutase de pe băncile Universității cu poezii în revistele din Capitală şi de la Cluj. [...] Doritor să-şi impună opiniile îşi dezvăluia, în ceasurile de expansiune, plăcerea controverselor pasionate, in atitudini de inspirat şi cu un ton får replică. La Sburătorul şi la Cugetul românesc, unde i-a urmat lui Basil Munteanu ca secretar de redacție, dădea, pe lângă poezii, note acidulate de critică. [...] Luam uneori cu el masa de seară, ca student, la restaurantul Carpati", unde astăzi se găseşte librăria „Mihai Eminescu". Purta in deget un inel greu de aur cu rubin maricel. Masa noastră era längă tejghea. I-am ceru să-l våd mai de aproape. Mi l-a dat. L-am privit cu admirație. L-am întrebat: De unde il ai? Mi l-a dat mama. E foarte frumos. Da, tin grozav la el. Vezi tu, de la mama am moştenit simtul limbii noastre. Am dat să-i restitul inelul. Printr-o mişcare greşită, din vina mea, inelul a căzut. Nu era sub masă Căzuse sub tejgheaua grea, care nu putea fi urnită decât după închiderea localului. Ni s-au dat asigurăr formale că va fi căutat și negreşit înapoiat a doua zi. Vorbă să fie! Acelaşi personal l-a făcut pierdut, şi pierdu a rămas. Ei bine! Niciodată Streinu nu mi-a imputat paguba, agravată prin acel pretium affectionis a scumpului suvenir. A afectat o suverană indiferentă, ascunzându-şi la perfecție mâhnirea. Eu unul, însă, n-am putut uita niciodată greşeala mea, dar nici mărinimia cu care a ştiut să treacă peste acest incident, care n-a umbrit nicio clipă prietenia noastră. Ajunseserăm inseparabili. leseam împreună de la cursuri, controversam ceasuri întregi, ne desparteam târziu şi ne dădeam întâlnire pentru a doua zi.

Şerban Cioculescu, Cum l-am cunoscut pe Vladimir Streinu,


Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă un incident influenţează sau nu o relație de prietenie, raportându-te atât la informațiile din fragmentul extras din textul Cum l-am cunoscut pe Vladimir Streinu de Şerban Cioculescu, cât și la experiența personală sau culturală.
​