-4-
[...] Într-o dimineață se sperie. În tot copacul rămăsese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurând ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; în largul lui, stoluri întregi de păsări plecau în șir; atunci băgă de seamă că și cuiburile rândunelelor rămăseseră goale.
Un fior o străbătu și se gândi la pasărea pe care nu o văzuse de câteva zile. În clipele acestea, când parcă se cutremura la gândul că poate și dânsa va trebui să se desprindă, să moară, ca și celelalte, vederea prietenei pe care o adăpostise atâta i-ar fi fost de ajutor.
Și pasărea parcă auzi chemarea tovarășei de altădată; veni, dar se opri puțin, pe o altă ramură, ca și când n-ar fi cunoscut locul obișnuit în care cântase; apoi își luă zborul și, în trecerea grăbită, fără să întoarcă măcar capul, lovi cu vârful aripii frunza care, de-abia mai ținându-se, căzu la rândul ei. [...] 1. Selectează secvențele în care este descris un peisaj de toamnă târzie.
2. Dacă ai reprezenta acest peisaj
într-un tablou ce nuanțe de culori ai utiliza? De ce?
3. Îți amintește secvența de descriere vreun alt text literar? Care este titlul și autorul acestuia?
4. Care era dorința frunzei în ultimele zile din viața ei?
5. Cum se simte ea acum? De ce? Cum ți-ai dat seama?