pagina 2
Uite ce frumos eștil adăugă ea. Ca o floricică de gheată Dragii mei, se auzi glasul Marelui Fulg, incheiati-vă hainutele. Väntul suflă tare. Asezați-vă pe asteptati arte. Mergeti cu bine și aveți grijă să vă întoarceti înainte de asfințit. aseză mai la o parte de fratii lui, privind pe sub sprancenete albe ca laptele. Hei, tu de colo, ce stai singur, mái răzletule? Vino lângă noil il chemä o fetitä-fulguliţă. clipa următoare, ceata fulgilor se înätta în aer, făcu o piruetă și, ca un rol de albine scânte- re, se îndepărtă cu iuteală. Fulgulețul răzlet îşi trase căciulița până pe vârful nasului și se lăsă dus de vânt. Purtat de co- colo, pluti ce pluti si, în cele din urmă, îşi aruncă ochii în jur. La inceput, nu întelese ce se petre- dar încetul cu încetul se dumiri. Lumea i se infatisa, cât era ea de mare, îmbrăcată în zăpadă. Ce covor întinsl sopti fulguletul. Ce neted el Ce sclipire! Iu-hu-huu! chiul de bucurie. Facu tumbe si piruete si se răzleti si mai mult de al lui. Privi în jos şi se sperie: o apă de un verde 3 necat se apropia cu iuteala fulgerului. Vai de mine! Ce mă fac? Ce e asta? Unde sunt ceilalți? scânci fulgul. Închise ochil înfricosat indreptă gândul către al lui: bunica Fulguleasa, tata Fulgențiu și mama Fulgulina, ba chiar şi va fulgi de care nu ştiuse cum să se răzlătească mai iute. Deodată, legănarea uşoară, neasteptat de lină, îl făcu să deschidă ochii. Văzu că stătea aşezat un teagăn cludat, necunoscut. Unde sunt? Cine sunteți voi? strigă fulgulețul după ce se dezmetici. Ești în pădure, iar noi suntem brazii. Suntem bucuroşi să te adăpostim pe crengile noastre. Aaal se mira fulgul. Asta e pădurea?! Nici nu visam să ajung pe asemenea meleaguri! Ce easmă aveți voi, brazil! Şi cât de drept vă înălțați! Aninat de creanga de brad, fulgul se odihnea după oboseala zborului. Prinse curaj şi se legăna batat de frumusetea pădurii. În cele din urmă adormi. Când se trezi, se lăsa seara. -Acu-i acul gândi fulgul. Cum o să mă întorc acasă? Vântute, unde eşti? A Dar vântul nu-l auzea, căci dormea și et după truda de peste zi, Vai de mine! Nu mai pot să zbor! Şi mi s-a făcut un friligt... mico, tăticule, bunico, unde sunteţi? Văzându-l atât de speriat, brazii îşi trimiseră suflarea spre Aburul se facea gros şi se aşeza peste fulgul zgribulit, în- Oh! Ce bine e! Va multumesc, măreții mei prieteni! Să crești mare, fulgulet! Și noi iti multumim, căci ne-al podobit de sărbătoare. Tu şi al täi sunteți bineveniți în sfân- seară de Crăciun! Dar eu sunt singur. Nici nu ştiu pe unde sunt ai mei. Priveşte în jur, micutute! Fulgul îşi făcu ochii roată. Brazil îmbrăcați în mantil im- răteşti li făceau semne prieteneşti. Printre fulgil care se terneau pe crengutele lui de brad erau tata Fulgentiu, ama Fulgutina şi bunica Fulguleasa, cu rochia ei ca un Se îmbrăţişară nespus de bucuroși. Pe cer se arătase na şi, în lumina ei, stelutele de nea străluceau în mii 57​