Subiectul I
În august 1874 Eminescu intra în țară cu conștiința efemerității strădaniilor de studii din ultimii cinci ani, fără titlu de stat, în vederea căruia fusese sprijinit și trimis la Berlin și pe care îl aștepta Maiorescu spre a-l numit profesor de metafizică la universitate în locul lui C. Leonardescu.
Iașul însemna, în primul rând, pentru nostalgicul romantic buna regăsire a vechilor locuri străbătute de propria-i familia și de el ca sufleur în trupele Fanny Tardini și Pascaly. În capitala culturii românești de atunci relua legăturile cu „Junimea”, care-l stipendiase la studii prin contribuții bănești. Se putea dedica împăcat muncii bibliotecărești, dragă lui, odihnitoare, cerebrală. Reîntâlnea cunoștințe și amici din București, de la societățile „Orientul” și „Românismul”, în care activase pentru promovarea literaturii populare, pe Miron Pompiliu, pe Ioniță Scipione Bădescu, o vreme și pe colegul Slavici. Nu se gândise, în 1874, la marea frățietate cu Ion Creangă, pe care, în atribuția de revizor școlar, avea să îl cunoască în anul următor, îndrumându-l spre muncile literaturii. Cu Samson Bodnărescu – tăcut, ordonat, cu reflexe încete, de care se apropie cu gingășii și satire de mușcătoare intimitate, locuind câtăva vreme împreună și cimentând astfel prietenia lor proverbială – făcuse cunoștință în cercul „Convorbirilor literare”.
Dar dacă Eminescu nu aducea în țară diplomă împăturită cu grijă în fundul buzunarului, fapt ce-l contraria până la nemulțumire pe Titu Maiorescu, dovedea în schimb o sinteză de cultură cu care nu putea concura licențiații și doctorii vremii. Totuși peste lipsa titlului superior nu se putea trece la numirea într-un post universitar, și criticul, devenit titular la departamentul ministerial al Instrucțiunii, s-a găsit din capul locului în imposibilitatea de a proceda ilegal. Nu-i rămase decât să convertească ideea profesorului Universitar din Iași și spre acest scop Samson Bodnărescu fu trecut de la conducerea bibliotecii centrale în Postul de director al Școlii normale „Vasile Lupu”.
Augustin Z. N. Pop, Mărturii... Eminescu. Veronica Micle

A. Scrie răspunsul la fiecare dintre următoarele cerinţe cu privire la text:
1. Indică sensul contextual al expresiei intra în țară.
2. Menţionează trei prieteni pe care Eminescu îi revede la întoarcerea sa la Iași.
3. Precizează anul în care Eminescu îl cunoaște pe Creangă. Ilustrează răspunsul cu o secvență din text.
4. Explică motivul pentru care Eminescu nu a putut fi numit profesor la universitate.
5. Prezintă, în 30-50 de cuvinte, însemnătatea orașului Iași pentru Eminescu.

B. Redactează un text de minimum 150 de cuvinte, în care să argumentezi dacă obținerea unei diplome este sau nu indispensabilă pentru ocuparea unor funcții sau posturi, raportându-te atât la informațiile din textul de mai sus, cât şi la experienţa personală/culturală.

Subiectul al II-lea
Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, rolul notațiilor autorului în fragmentul de mai jos.
Teatrul înfățișează o sală de intrare a unui hotel, etajul întâi. Mobile elegante; în fund, ușă care dă în coridor; de o parte și de alta a ușii două oglinzi mari; lângă dânsele, în unghiuri, două piedestaluri, d-asupra cărora sunt așezate coșuri cu glastre de flori. La dreapta și la stânga, în planul al doilea, câte o ușă de odaie. În fund la dreapta, lângă coșul cu flori, un dulap mic cu bufet, unde sunt așezate serviciuri de dulceață, ceai, cafea șcl.* În mijlocul scenii, o jardinieră încărcată de glastre. Scaune ușoare împrejurul ei. Sala e luminată printr-un geamlâc de d-asupra.
SCENA I
VICTOR, singur, în frac, legătură albă, cipici de lac, cu un șervet sub subsuoara stângă, șade pe un scaun în mijlocul scenii cu fața spre stânga și citește o broșură „Simptomele unei pasiuni contrariate sunt: mai întâi, pierderea treptată a memoriei, ș-apoi o indiferență din ce în ce mai mare pentru tot ce ne înconjoară...” (Se aude în coridorul din fund zbârnâitura unei sonerii electrice. Victor se oprește din citire pentru a reflecta. Zbârnâitura se repetă prelungit, apoi cu pauze scurte și cu un tact muzical și nervos. Victor trezit din reflecțiile lui privește galeș spre fund.)
*șcl. – acronim pentru și celelalte I.L. Caragiale, O soacră




meoooow