Textul:
Lumea din care face parte ţăranul român a fost dintotdeauna bogată în obiceiuri şi tradiţii.
Acestea par a fi, pentru cei care le privesc din exterior, manifestări folclorice fabuloase.
Cei care le cunosc însemnătatea știu că aceste obiceiuri şi tradiţii ascund înţelesuri profunde,
despre relaţiile interumane şi despre relaţiile oamenilor cu natura.
Prin astfel de manifestări, oamenii din diverse zone ale țării au încercat să dea
însemnătate anumitor momente sau întâmplări din viaţa lor.
Obiceiurile tradiţionale românești au ca modalități de exprimare:
muzica, coregrafia, gestica sau mimica. Sunt fapte culturale complexe, menite,
înainte de toate, să organizeze viața oamenilor, să marcheze momentele
importante ale trecerii lor prin lume, să le modeleze comportamentul.
Există două mari categorii de obiceiuri.
Primele sunt cele care marchează diferite evenimente ce se desfășoară
de-a lungul anului: sărbători religioase, cele legate de munca agricolă sau de
factori de mediu. Acestea vizau viața colectivă a satului, având un caracter
public şi ciclic.
20
posta romana
A doua mare categorie se referă la obiceiurile care atestă diferite momente importante
din viaţa omului, desfăşurarea lor fiind legată de momente bine determinate, care nu se repetă.
Obiceiurile de peste an sunt, în general, în directă legătură cu trecerea timpului, a
calendarului, dar şi a muncilor în colectivităţile agricole sau de păstori. Îndeplinirea lor, potrivit
datinei, era în interesul întregii colectivități, toată lumea aducându-şi contribuția.
La obiceiurile legate de momentele importante ale vieții omului (naşterea, căsătoria,
moartea), interesul îndeplinirii obiceiului cade, înainte de toate, asupra individului şi a familiei
lui.
(www.travelguideromania.ro)


Formează patru idei principale ale textului