Christina mai făcu un pas. Foșnetul rochiei de mătase se auzea cu o extraordinară
claritate.
Nu se pierdea nicio nuanță, niciun detaliu. Pașii domnișoarei Christina se împlântau în
tăcerea odăii cu o perfectă siguranță. Pași de femeie, moi, dar vii, emoționați. Când se apropie de
pat, Egor îi simți din nou trupul și simți aceeași senzație de căldură artificială, dezgustătoare.
Carnea toată i se strânse, ca într-un spasm. Domnișoara Christina, privindu-l mereu în ochi, ca și
cum ar fi vrut să-l convingă dincolo de orice îndoială de prezența ei concretă, vie, trecu pe lângă
el şi-şi luă mănușa de lângă măsuță. Din nou brațul gol, mirosul de violete.
( Mircea Eliade, Domnișoara Christina)
Vă mulțumim că ați vizitat platforma noastră dedicată Limba română. Sperăm că informațiile prezentate v-au fost utile. Dacă aveți întrebări sau aveți nevoie de suport suplimentar, vă rugăm să ne contactați. Vă așteptăm cu drag și data viitoare! Nu uitați să adăugați site-ul nostru la lista de favorite!