EVALUARE Îi plăceau cărţile. Lui Morris Lessmore îi plăceau la nebunie cuvintele. li plăceau poveştil Însăşi viaţa lui era o carte pe care-o scrisese chiar el, ordonat, pagin după pagină. O deschidea în fiecare dimineață și scria despre bucurii. Însă fiecare poveste are părțile ei neplăcute. Intr-o bună zi, cerul s întunecă. Vântul se porni să bată şi bătu întruna... până când tot ce știa Morr necazuri, despre tot ce știa și ce spera. se împrăștie-chiar şi cuvintele din cartea lui. Morris nu mai știa ce să facă sau încotro s-o apuce. Așa că începu s rătăcească. Și tot rătăci. Pe urmă avu parte de o întâmplare fericită. În loc să se uite în jos, așa cum se obişnuise, Morri Lessmore se uită în sus. Și văzu o domniță frumoasă, care plutea pe cer deasupra lui. Domniţa se ținea de un mănunchi sărbătoresc de cărți zburătoare care o trăgeau după ele. Morris se întrebă dacă putea să zboare și cartea lui. Dar nu putea. De fiecare dată se prăbușea la pământ cu o bufnitură aducătoare de tristeţe. Domniţa zburătoare știa că Morris avea nevoie doar de o poveste bună, așa că i-o trimise pe cea care-i plăcea cel mai mult. Cartea se dovedi un tovarăş de drum cumsecade şi-l îndemnă pe Morris s-o urmeze. (William Joyce, Fantasticele cărți zburătoare ale dlui Morris Lessmore
La exercițiul 7 .​