identifică metafore, simboluri, epitete, personificări din poezia de mai jos

De când te-aştept!...

Sunt ani...

(Şi anii, ce lungi îți par când n-ai cu cine

S-asculți ciudatele romanțe ce plâng viorile-n surdine... Şi violetele apusuri ce triste-ți par când n-ai cui spune Ce-nfiorări plutesc în zare Și-n plânsul celor patru strune!...

Te-am aşteptat la-ncrucișarea potecilor pe care-alt'dată Multaşteptatele amante soseau grăbite să-şi sărute Amanții,

Ce-aşteptau în umbră, tăcuți ca niște statui mute...

Și câte primăveri, de-a rândul, castanii roșii nu-mi vestiră

Că nimeni n-a trecut pe-acolo

Și-n zare nimeni nu s-arată!...

Te-am aşteptat pe ţărmul mării

Pe ţărmul nalt ca și terasa

Castelului regesc, pe care un print și-ar aştepta mireasa... Dar valurile, ştiutoare de soarta celor ce porniră

Spre ţărmul unde stam de strajă, Când le-ntrebai ce ştiu de tine,

Îmi spuseră c-aștept zadarnic...

Și azi viorile-n surdine...

Ce-mi plâng ciudatele romanțe Mai trist de cum le plânse ieri,

Par lacrimi picurate-n cupa netălmăcitelor dureri...​