1. Subliniază pronumele personale şi încercuieşte pronumele reflexive din textul de
mai jos.
Întâi se auzi un tunet, adânc, înfundat, a cărui vibrație se răspândi, prin unde,
până la chila Speranţei, şi de aici se transmise catargelor; sarturile întinse scoaseră
un zornait grav, ca al unor coarde de violoncel pe care muzicantul le ciupeşte uşor, în
surdină, pregătind un acord bizar. Pe urmă un fulger vertical despărți frontul în două,
de sus până în apa oceanului, unde se înfipse aruncând flăcări orbitoare, întocmai ca
un uriaş aparat de sudat. Îndată alte fulgere împânziră orizontul, într-o linişte care
dădea priveliştii ceva nereal; sclipirile lor scurte păreau răsfrânte din mişcarea unor
săbii pe care comandantii oştirilor le agitau, îndemnându-şi luptătorii la atac.
Atunci, ca şi când ar fi aşteptat acest semnal, norii porniră, căscând o gură uriaşă,
cu o falcă pe cer, cu alta pe ocean. Veneau, într-adevăr, unii pe sus, alţii pe jos, în
rasul valurilor, iar între ei rămânea un hău negru al cărui fund se tot adâncea.
Veneau ca o lavă neagră, vâscoasă, cotropind apa şi cerul înalt, unii adâncindu-se în
valuri ca şi cum ar fi vrut să stârpească viața oceanului până în adâncuri, alţii
măturând cerul în căutarea stelelor de sus, ca ele să nu mai răsară la noapte şi în
niciuna din celelalte nopți. Iar cerul luminat care rămânea dincoace şi oceanul
scăldat în soare se retrăgeau fuga, lăsând să se întindă în locul lor împărăţia de
smoală a vajnicului uragan.
(Radu Tudoran, Toate pânzele sus!)