Compunere :
Cel mai vechi instrument de suflat, flautul drept (blockflöteul), datând din neolitic, este fabri- cat din fildeş. Deja foarte răspândit în Europa secolului al XVI-lea, flautul drept renascentist este fabricat din lemn, orificiile sale permițând, prin acoperirea totală sau parţială, emite- rea unor sunete plăcute, calde. În secolul al XVII-lea, evoluţia instrumentelor baroce include şi flautul drept. Corpul aces- tuia creşte, păstrând forma alungită, însă orificiile sunt mai mici şi mai dese, sunetul său deve- nind astfel mai luminos şi intrând în competiţie directă cu vocea umană. Considerat strămoşul flautului tradițional, flautul drept se întâlneşte astăzi în varianta soprano, alto, tenor şi bas. Instrumentul este compus din mai multe piese: capul (compus din muștiuc/ambuşură, canal de aer, cant şi labium) şi tub (şapte orificii pe față și unul pe spate). Sunetul este pro- dus prin suflarea unei coloane de aer în corpul instrumentului prin muștiuc. Aerul intrat astfel în corpul instrumentului produce vibrații pe care urechea le percepe drept sunete. Acoperind orificiile, coloana de aer este secționată asemenea unei corzi și produce sunete de înălțimi diferite. Degetele mari sunt plasate pe fața anterioară, cu degetul mâinii stângi acoperind orificiul, în timp ce degetul mâinii drepte stă relaxat la baza instrumentului.​