Fost-au acestu Ştefan vodă om nu mare de statu, mânios şi de grabă vărsătoriu de sânge nevinovat; de multe ori la ospete omorâea fără judeţu. Amintrilea era om întreg la fire, neleneşu, şi lucrul său îl ştiia a-l acoperi şi unde nu gândiiai, acolo îl aflai. La lucruri de războaie meşter, unde era nevoie însuşi să vârâia, ca văzându-l ai săi, să nu să îndărăpteze şi pentru aceia raru războiu de nu biruia. Şi unde-l biruia alții, nu pierdea nădejdea, că ştiindu-să căzut jos, să ridica deasupra biruitorilor. Mai apoi, după moartea lui şi ficioru său, Bogdan Vodă, urma lui luasă, de lucruri vitejeşti, cum să tâmplă din pom bun, roadă bună iese. Iară pre Ştefan Vodă l-au îngropat fara cu multă jale şi plângere în mănăstire în Putna, care era zidită de dânsul. Atâta jale era, de plângea toţi ca după un părinte al său, că cunoştiia toți că s-au scăpatu de mult bine şi de multă apărătură. Ce după moartea lui, până astăzi îi zicu sveti Ştefan Vodă, nu pentru sufletu, ce ieste în mâna lui Dumnezeu, că el încă au fostu om cu păcate, ci pentru lucrurile lui cele vitejeşti, carile niminea din domni, nici mai nainte, nici aceia l-au ajunsu. Fost-au mai nainte de moartea lui Ştefan Vodă într-acelaşi anu iarnă grea şi geroasă, câtu n-au fostu aşa nci odinioară, şi decii preste vară au fostu ploi grele şi povoaie de ape şi multă înecare de apă s-au făcut. Au domnitu Ştefan Vodă 47 de ani şi 2 luni şi trei săptămâni şi au făcut 44 mănăstiri şi însuşi ţiitoriu preste toată țara. (Grigore Ureche - Letopisețul Ţării Moldovei) 1. Precizați câte un sinonim şi un antonim pentru următoarele cuvinte: nevinovat- neleneşu- biruia- nădejdea- 2. Selectează cinci arhaisme fonetice şi precizează forma lor literară. 3. Motivează folosirea modului indicativ, timpul perfect compus cu formă inversă, plasat la începutul fragmentului reprodus. 4. Enumeră, în limbaj contemporan, trăsăturile morale ale domnitorului prezentate direct sau indirect. 5. Ilustrează imaginea domnitorului ca părinte al poporului, apelând la informațiile din fragment. 6. Comentează distincția pe care o face cronicarul între omul Ştefan şi domnitorul Ştefan.​