Povestea cărții de povești, după Emilia Căldăraru
Citește fragmentul.
Povestea cărții de poveşti este, de fapt, povestea tuturor cărţilor.
- A fost odată... nu prea demult, când poveștile acestea din carte erau toate doar
nişte gânduri minunate, în mintea şi inima scriitorului. Zile şi nopți a trudit să le scrie
ca să farmece şi să îmbie.
Prietenul scriitorului, meșterul iscusit al penelului, a citit poveștile și a zis: „Ca să
le placă și mai mult copiilor, eu le voi zugrăvi în culori".
- Adevărat. Mă bucur ori de câte ori găsesc și poze într-o carte...
Povestea cărții însă merge mai departe..., căci fiece carte se desenează și se
scrie pe... hârtie. Povestea trece, deci, şi prin păduri. Acolo tăietorii doboară
trunchiuri vechi. Îi mână spre fabricile-n care mașini iscusite, de meșteri mari
mânuite, macină lemnul, îl mestecă bine și-l moaie până devine o pastă. Iar pasta
aceasta, albită, presată, uscată, frumos netezită, frumos tăiată, ajunge să fie hârtie.