vă rog ajutați mă dau 40 puncte și coroană am nevoie de un rezumat de 110 cuvinte jumătate textul este scris jumătate este in poză.

„— Bună ziua, zise vulpea.
— Bună ziua, răspunse cuviincios micul prinț întorcându‑se, dar nu văzu pe nimeni.
— Sunt aici, zise glasul, sub măr...
— Cine ești tu? zise micul prinț. Ești tare frumoasă...
— Sunt o vulpe, zise vulpea.
— Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinț. Sunt atât de trist...
— Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.
— A! Iartă‑mă, rosti micul prinț. Dar după un timp de gândire adăugă:
— Ce înseamnă «a îmblânzi»? [...]
— Înseamnă «a‑ți crea legături»...
— A‑ți crea legături?
— Desigur, zise vulpea. Tu nu ești deocamdată pentru mine decât un băiețaș, aidoma cu o sută de mii de alți băiețași. Iar eu nu am nevoie de tine. Și nici tu n‑ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzești, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi pentru tine fără seamăn în lume...
— Încep să înțeleg, zise micul prinț. E undeva o floare... mi se pare că m‑a îmblânzit... [...]
Vulpea însă se întoarse la gândurile ei:
— Viața mea e veșnic aceeași. Eu vânez găinile, pe mine mă vânează oamenii. Toate găinile se aseamănă între ele și toți oamenii se aseamănă între ei. Așa că mă cam plictisesc. Dar dacă tu mă îmblânzești, viața mi se va însenina. Voi cunoaște sunetul unor pași deosebiți de‑ai tuturora. Pașii altora mă fac să intru sub pământ. Ai tăi mă vor chema din vizuină, ca o melodie. Și‑apoi, privește! Vezi tu, acolo, lanurile acelea de grâu? Eu nu mănânc pâine. Mie grâul nu mi‑e de folos. Lanurile de grâu mie nu‑mi trezesc nicio amintire. Și asta‑i trist! Tu însă ai părul de culoarea aurului. Va fi, de aceea, minunat când mă vei fi îmblânzit! Grâul, auriu și el, îmi va aminti de tine. Și‑mi va fi nespus de dragă murmurarea vântului prin grâu...
Vulpea tăcu și se uită îndelung la micul prinț.
— Te rog... îmblânzește‑mă, zise
— Bucuros aș vrea, răspunse micul prinț, numai că nu prea am timp. Am de căutat prieteni și o mulțime de lucruri de cunoscut.

— Nu cunoaștem decât ceea ce îmblânzim, zise vulpea. Oamenii nu mai au timp să cunoască nimic. Cumpără lucruri de gata, de la neguțători. Cum însă nu există neguțători de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Dacă vrei cu adevărat să un prieten, îmblânzește‑mă!
— Ce trebuie să fac? zise micul prinț.
— Trebuie să ai foarte multă răbdare, răspunse vulpea. La început, te vei așeza ceva mai departe de mine, uite‑așa, în iarbă. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei zice nimic. Graiul e izvor de neînțelegeri. Însă vei putea, pe zi ce trece, să te așezi din ce în ce mai aproape de mine...

— Numai timpul împărțit cu floarea ta face ca floarea ta să fie atât de prețioasă. [...] Devii răspunzător de‑a pururi pentru ceea ce ai îmblânzit. Tu ești răspunzător pentru floarea ta.
— Eu sunt răspunzător de floarea mea... spuse după dânsa micul prinț, ca să țină minte.“

​