Vremea era pe la roach, dar caldura, incd in toi, juca rotind ca risfrangerile unei ape tainice pe de
TEXTUL
Stiam din copilarie cá floarea-soarelui se intoa care puteam sã o vad, cram in stare sã stau fa
dulce si trist, de la bisericile tárgului. Fetifa se opri o vreme in loc, ascultand.
~ descopár abia perceptibila ei rotire. O párâse
- Asa sunau clopotele si atunci... sopti ea cu ochii dusi.
onfuzie, convinsa ca numai scurtimea timpul
Cer doi covarist trecuri domol pe crarea din marginea uliti pana sus in deal, la plopi lui Myad in toatà splendoarea miraculasa a mode
Sutin si asteptam vacanta urmátoare fara s-0
Acolo Lizuca se opri si baga de sama cà s-a isprávit cenuga.
narginea caietelor, silueta ei stilizatà simbolic
- Patrocle, ce facem noi acum? intreba ea pe catel.
despre un simbol era vorba, un simbol pe car
Patrocle isi scuturà urechile mari si o privi tintà:
le mimetic* solará a plantei, un simbol car
- Nu stiu, stâpâna!
cà imi lipsea elementul-cheie - certitudine:
Prin plopii tremurâtori sträbätu un freamät prelung. Duduia Lizuca zise:
Hupà soare, aceasta era intrebarea, aceasta.
- De aicea trebuie sa apucâm pe drumuçorul de la stânga. Chiar si frunzele plopilar se-ntorc intr, determine infelesul flori. Caci trebuia sà ?
Pe urma, aver si trecem printre livezi si prin dumbrava Buciumenilor, si indata damn de cásuta bumprea rotunda, prea galbena, prea inalta,
bi cu soarele era prea iegità din comun, y
Dace an isravit cenusa, mergem pank acolo si inapoi nu ne mai intoarcem. Acolo nu ne bate nime ic candit. Si gandul meu cra: cum? Ci bunicuta are sã plangà si are sã se bucure cà am venit. Pe tine te dor picioarele, Patrocle?
urmareasca drumul exact pe cer? Era it
_ Nu.
atât de mult si atât de mult timp, atât
- Nici pe mine. Hai sa mergem. Vite, Patrocle, pe aicea drumul e mititel si ingust, da-i mai fo
decat in targ. Si la dreapta si la stânga s-au adunat papusoi. Se misca si suna ca niste sabii. Dar eu nu*mimetic - imitativ; care mimeaza, imità; tem. Ei ne indeamna inainte si ne pot apara de multe jivine rele. Vezi tu? pâpusoii au si impârâteasà, Patro O floare mare si mândra: bunica zicea cà o cheama Sora-Soarelui. Sa ne oprim aici, lângá ea. Ce mai faci Sora-Soarelui?
Floarea cu coroana aurie se clâtina lin spre copilà, la adierea vântului.
- Imi pare bine cà te gasesc inaltà si frumoasa, urma Lizuca. Noi ne ducem la bunicuta si la bunicu
Transcrie denumirile altor întâlnesc in drumul lor.
- Forte bine, aprobä floarea-soarelui.
- Caci acasà nu mai putem sta. Tata a bâtut din picior la bunici gi nu má mai lasà la dansii. Si când
5 Scrie in casetà litera cores
tata acasã, mâmica se sfadea* cu dânsul: tipa subtire, cerea sã vândà livezile si pádurea. Tata nu voia si zice. sunt ale mele, râmase de la mama. lar mámica tropaia maruntel si se uita holbat si a câzut pe scaun lesin
In copilarie, autoarea text
a) petalele florii-soarelu
si tata a sârit si a stropit-o cu apã. Pe urmã tata s-a dus; iar mâmica má tot bátea, dar eu nu plângeam.
b) silueta florii-soarelui.
strecuram la Patrocle, in cusca lui, si stam acolo ascunsà si má gândeam la mama, care s-a dus si nu s-a.
întors. Mama mea a murit, Sora-Soarelui!
Rãspunsul corect:
Floarea lasã sã cada deasupra copilei douà petale ca niste fluturi de lumina si clátinà intristatá din car
- Aça-i cà pe aici e drumu' la bunicii mei? Atunci, haide sá mergem, Patrocle, cá altfel intârziem.
La doi pasi de duduia Lizuca, câtelul scurma repede cu o labà un musuroi de furnici, apoi isi vári ba in el, mirosind. Indata incepu si scuture din cap si sà pufneased, topaind la dreapta si la stanga., Lizuca începu a râde. Rezumat