ata ce sunt bune cartile Imi vine să răspund: la totul şi. la nimic. Poți trái foarte bine farà sa citeşti. Milioane de oameni n-au deschis niciodată o carte. A vrea să le explici ce pierd e totuna cu a explica unui surd frumusetea muzicii lui Mozart. In ce ma privește, má numar printre cei care nu pot trái fără cărţi. Sunt un vicios al lecturii. Am nevoie să citesc asa cum am nevoie să mănânc şi să beau. Hrana pe care mi-o oferă lectura imi este la fel de indispensabilă ca şi accea materială. Resimt fiecare zi farà o carte ca pe o zi pierdută. Inainte de a mă culca seara, indată ce má trezese, dimineata, in calatorii (ba chiar şi în tramvai), pretutindeni şi oricând, citesc. Nu ma pot inchipui fără să țin o carte în mână. Îmi e uneori de ajuns s-o răsfoiesc... Când era foarte bätrán, tata nu mai citea decât romane polițiste: aceleaşi, de mai multe ori. Le uita şi le relua. Aşa fac şi eu cu unele cărţi. Am uitat uneori ce am citit in ele. Am uitat alteori că le-am citit. Placerea lecturii rămâne de fiecare data intreagă. În cele mai multe cazuri, le tin perfect minte şi aş putea să vorbesc la nesfarsit despre ele, fårå så le am dinainte, să le deschid şi să le ordonez... Pe cele noi, le aștept cu sufletul la gură. Curiozitatea nu m-a párásit niciodată. O carte nouă este lucrul cel mai frumos care mi se poate întâmpla." (Nicolae Manolescu,Viata şi cărți. Amintirile unui cititor de cursă lunga rezumatul ​