Creanga de alun
după Lev Tolstoi
A fost odată ca niciodată un negustor bogat ce avea trei fete. Plecând într-o zi după marfă, le întrebă ce doresc. Cea mare spuse că vrea mărgele, a doua ceru un inel, iar mezina zise că o creangă de alun este tot ce-i trebuie. La întoarcere, după ce cumpărase tot ce-i făcea tre- buinţă, mărgele şi inelul, negustorul trecu printr-o pădure unde zări o creangă cu alune de aur. O rupse pentru fata cea mică, dar imediat apăru un urs.
- Cum ai îndrăznit să rupi creanga mea?
- Nu aş fi luat-o dacă nu m-ar fi rugat fata mea cea mică, răspunse negustorul speriat. -- Atunci, cine te va întâmpina când vei ajunge acasă, pe acela să mi-l dai mie, zise ursul.
Când sosi în curtea casei, negustorul văzu înaintea sa pe fata cea mică. Le povesti tuturor întâmplarea cu ursul şi hotărâră să-i dea, dacă ursul va veni, pe fiica ciobanului.
Zis şi făcut! Nu trecu mult timp şi ursul sosi la poarta negustorului. Dar, de frică să nu fie mâncată, fata cioba- nului îi spuse adevărul. Așa că ursul veni din nou și, de data aceasta, plecă împreună cu mezina negustorului.
Ajunşi la bârlogul ursului, se auzi un bubuit ca de tunet și fata se trezi într-un palat bogat, alături de un prinţ tânăr şi fermecător. Cei doi făcură o nuntă ca-n povești, la care veniră și părinţii şi surorile fetei şi trăiră fericiţi până la adânci bătrâneţi.
POVESTIREA ....VA ROG​